...
A doua zi, la şcoală. Ţi-l prezint pe Alex, prietenul meu bun; cu el fac toate prostiile. Eu sunt cel mai cuminte din clasă, el e cel mai zăpăcit deci ne-am nimerit numai bine, asta spre disperarea profesorilor.
Plecăm de la ultimele două ore. Ştie Alex o casă cu o gradină care are un nuc în curte; acolo locuieşte şi o bătrână dar nu contează asta, nici nu aude săraca. Sărim gardul şi începem la dat cu beţe prin pom, apoi culegem cât să ne umplem buzunarele fericiţi şi verzi pe mâini. Deodată auzim o sirenă asurzitoare. Aoleu!!! a luat foc şcoala? ce bine că nu suntem acolo ca să dea vina pe noi. Nu, şcoala este liniştită, sirena este vocea bătrânei ce ne înjură. Ne calmăm şi ne vedem de treabă, asta în timp ce ea vine spre noi; dar cum nu prea avea viteză ne grăbim şi noi mai încet astfel că în cele 2 minute cât face din casă până la nuc noi eram deja pe stradă râzând de ea. Ce copii.
Înaintăm în timp, trecem de copilărie, ne apropiem de prezent; de ziua când ne-am întâlnit. Nu a fost dragoste la prima vedere, nici vorbă.
Acum deschide ochii, revino în prezent; ai văzut o foarte mică parte din mine. Restul ţi-l voi arăta în alte seri senine. Acum vreau să te iau în braţe şi să te învârt; întotdeauna am vrut să fac asta. Te învârt până obosesc, până îmi tremură picioarele, şi apoi îţi promit că îţi voi arăta şi alte lucruri mai extraordinare.
Îţi voi arăta cum se prinde o lacustă, cum ies scântei dintr-o sârmă lovită de beton. Te voi duce pe vârful unui munte şi vom sta tăcuţi, nici nu prea am avea cuvinte potrivite care să eclipseze priveliştea. Dimineaţa te voi trezi şoptindu-ţi la ureche cuvinte secrete, ascunse în mine până atunci.
Într-o zi voi face plinul, şi vom porni la drum; nu ştiu unde. Soluţia e ca la fiecare intersecţie mare de la ieşirea dintr-un oraş vom învârti sticla, şi în ce parte se opreşte, acolo vom merge.
Minuni nebănuite de noi aşteaptă să fie descoperite.
Am atâtea lucruri să-ţi arăt
oo, the one and only Magritte :)
RăspundețiȘtergerefoarte frumos scris, iar alegerea acestui tablou a lui Magritte e una foarte buna.;)[se numeste Les Amants, parca, nu?]
RăspundețiȘtergereaşa se numeşte; mi-a plăcut tare pentru că ilustrează bine faptul că încă nu ne cunoaştem ;)
RăspundețiȘtergereCred ca stii si celalalt tablou, in care cei doi se saruta (well, contextul e putin schimbat). E buna interpretarea ta, insa pentru mine mai are una- aceea ca nu ajungi sa cunosti un om cu adevarat nici macar intr-o viata. Cel de langa tine este mereu un strain, in a way :)
RăspundețiȘtergereEu am luat tabloul pentru gândurile mele, nu am interpretat tabloul :) Aşa este cum zici, dar ştiind că nici pe mine nu mă cunosc destul, poate împreună ne vom cunoaşte cât mai mult unul pe celălalt.
RăspundețiȘtergereBineînţeles că până acolo sunt mai multe etape de parcurs, şi nu e un subiect mult mai larg, dar ideea principală este "Vino în mintea mea"