tough day

Totul a început nu de dimineaţă cum ar fi normal, ci de cu noapte. De obicei somnul alină durerea, de data asta nu a funcţionat şi la mine. M-am trezit cu durere de burtă pe la 2 noaptea, şi asta m-a făcut să mă întreb cine mă mai pomeneşte. Până la urmă a trecut şi am dormit câteva ore.
Ziua a început cu degete îngheţate, planurile date peste cap, să zic că până pe la 12 a fost ce a fost, dar de atunci a trebuit să mă confrunt cu nepăsarea unor indivizi de care depindea timpul meu, asta aşa până pe la 19, în timpul asta mi-am mai amintit că am uitat să-i dau nişte bani cuiva de dinainte de sărbători. Ruşine mie, o să-l sun mâine.
Au mai fost de atunci şi altele până am ajuns acasă. Aici, când credeam că e gata ziua, mă pun să mă odihnesc .. ţrrrr, sună telefonul, vine cineva la mine să probeze ceva la maşină. Vine, probează, nu se poate, pune totul la loc, când să o pornesc să fac probă, porneşte mai greu decat de obicei; ies cu ea la plimbare puţin, o fi intrat aer pe instalaţia de motorină, până la urmă cred ca am şi fost puţin paranoic; văd eu mâine dimineaţă cum porneşte.

Toată faza e că acum sunt încărcat cu toate ăstea, îmi vine în minte când una, când alta, ba mi-aş da palme, ba m-aş încuraja, ba nu mi-ar păsa.
Eh, cum zicea o tanti cu lacrimi în ochişori "and tomorrow is a day"; o fi, că prea a zis.