Azi am avut o zi din aia în care rămâi puţin zăpăcit, parcă un copac ţi-a căzut pe picior şi nu mai ai nici o reacţie pe moment.
Nu a fost chiar aşa, dar pe aproape.
Faptul care m-a adus în starea asta este un om; oh, nu un om oarecare. Cu el am contact o dată pe săptămână, şi de obicei, de fiecare dată nu ne înghiţim, prima oară eu i-am stat în gât, şi apoi ca să nu fiu mai prejos am făcut toată povestea o interesantă aventură reciprocă.
Asta durează cam de un an.
Astăzi însă, el chiar mi-a vorbit amabil şi aproape că a zâmbit; iar când am plecat ne-am văzut într-o sală pe unde ieşeam și mi s-a adresat:
- Gata? ai terminat?
- Da
- Bine
Pare banal dar cu siguranţă este un eveniment deosebit; nu ştiu ce l-a făcut aşa fericit, probabil pentru că nu m-a mai văzut de dinainte de sărbători. Oricum azi parcă am înghiţit ceva din el.
Cât pe ce să-ti spun că oamenii se schimbă, dar eu nu cred în asta şi oricum ar fi fost un clişeu. Poate ai dreptate, poate i s-a întâmplat ceva frumos şi era fericit, iar acum vede viaţa cu alţi ochi. Ciudat, oricum.
RăspundețiȘtergeresunt de acord cu verde ursuz...ca oamenii nu se schimba...dar poate alta a fost si atitudinea ta, poate si tu erai fericit nu doar el :) oricum...detaliile ca si acesta nu au nici o semnificatie pt cei care doar privesc (sau mai degraba doar arunca o privire),cei care nu le vad cu adevarat
RăspundețiȘtergere