ciudate lucruri se întâmplă

Cum ar fi decurs ziua de azi după ora 2 în mod normal. Mă grăbesc să termin lucrul că 'imediat' se face seară. Abia aştept să ajung acasă. Nu ştiu ce să fac, dar de asta îmi dau seama după ce ajung. De obicei termin cu munca pe la 3-4, iar apoi pe acasă îmi găsesc de lucru câte una alta, treburi, socoteli zilnice.
Cum a decurs ziua de azi după ora 2. De obicei zilele decurc normal până la ora 2. Tot aşa abia am aşteptat să termin pentru a-mi lua zborul spre casă, dar ma întâlnesc în carrefour cu o colegă merchandiser ce trebuia să aşeze marfa în raft. În glumă îi spun "să vin să te ajut?" ... ea "dacă vrei". Ei bine, de obicei aici pun punct tentativei mele de samaritean milostiv şi trântesc o replică de genul "nu vin, că vreau să ajung acasă". Astăzi nu ştiu ce mi-a venit de până la urmă m-am trezit că îmi făcea instructajul la aranjarea produselor în raft.

N-am crezut niciodată că e aşa amuzantă meseria asta. Pentru mine cel puţin.
Clienţi care cred că sunt de acolo şi vin să-mi ceară diferite sfaturi, să-mi ceara informaţii.

Redau un dialog dintre un client şi subsemnatul:
- Nu vă supăraţi, îmi spuneţi vă rog unde-i raftul cu Vegeta?
- Nu ştiu doamnă, eu sunt aici la furat.
O vegeta, câţiva lei ... un raft, câteva mii de lei ... expresia feţei clientului, nepreţuită.

Au urmat altele asemănătoare şi totuşi diferite. N-am regretat că am 'pierdut' o oră acolo. E bine uneori să fiu şi ciudat.

ce te deranjează?

Un obicei supărător ce-l au oamenii este acela de a nu comunica deschis. Mă lovesc destul de des de aspectul ăsta şi, de la cine nu mă aştept, acela mă surprinde. E vorba de aşa-zisele 'poveşti'.
Omule, de fapt femeio, că ele sunt mai afectate de sindromul ăsta, dacă e ceva nelalocul lui în legătură cu mine, de ce nu-mi spui? Cred că e mai simplu decât să-ţi pui extraordinara imaginaţie la lucru pentru a născoci o poveste cu totul falsă. Poate fi credibilă din punctul tău de vedere, nu contest asta.

Să presupun că mă tund la 0 pentru că eu cred că aşa se poate face părul mai des, sau pentru că fac chimioterapie. Mă vezi, şi hmmmmmmmmmm, ok. Peste o săptămână aud de la prieteni cum că eu ce am făcut de am fost la închisoare? Că aşa le-a spus amica ce trăieşte în lumea ei uitând că nu se mai poartă 'frizura' aia la mititica.
Păi să nu mă duc să-i zic că-i proastă? Nu era mai simplu să mă întrebe de ce sunt aşa?

Îi respect foarte mult pe oamenii care nu umblă pe la spate. De restul, Doamne ... ai milă, că mie nu-mi sunt dragi.

la revedere lucky

Ca să nu fie trecerea prea bruscă de la 'norii negri' la zurliul de zi cu zi am găsit acest video foarte drăguţ ce combină ambele aspecte.

un nor negru pe cerul meu

Zi normală. Ger dimineaţă, un pic mai dezmorţită vremea pe la prânz, frig înţepător seara. A fost o zi foarte plină, am reuşit în ce mi-am propus. Chiar mai bine decât credeam. Şi totuşi se pare că nu a fost completă.
E ciudat cum câteva cuvinte îmi pot trezi amintiri nebănuite; adânc scufundate în dulăpiorul de toate zilele. Cuvinte simple, dar care taie în carne vie, rup sufletul în bucăţi, împrăştiindu-l în vântul îngheţat. Cuvintele prin care văd că un om care emana bunătate, hotărâre, obiectivitate, un astfel de om a suferit groaznic iar apoi a murit. Degetele încep să tremure, ochii mi se umplu de lacrimi, capul îmi vâjâie. Nu se compară durerea asta cu nimic. Este realitatea vieţii. Face ca despărţirea de iubită să fie un fleac, orice boală este neglijabilă. Este o durere a sufletului.
Nu pot face nimic decât să realizez încă o dată ce importantă este viaţa, şi să am grijă cum o trăiesc. Am învăţat încă o dată să mor.

Îţi mulţumesc pentru exemplu.

IUBY ... la sentiment

În seara asta sunt mai zurliu, capac a pus melodia ce am găsit-o şi e mai jos. Mi-am dat drumul la râs de când am văzut în videoclip sms-ul, şi nici acum nu m-am oprit bine. Videoclipul e BETON.
Ea, zâna blocului este iubita lui, fermecătorul tânar sentimental.
Începutul sfârşitului începe cu un mesaj de la el "Cine esti tu să te porţi aşa?"
Asta a trezit în ea remuşcări, se uită pierdută în zare 'of, unde eşti tu, minunea mea? eo te iubesk la nemărginit, şi dacia ta îmi face inima să salte de bucurie'
Urmează momentul în care fiecare se gândeşte la viitorul lor. El se teleportează direct în camera unde stătea ea şi citea ziarul. Cuprins de jale, îşi promite ca nu, nu se va mai juca cu el, cu inimioara lui; i se frânge sufletul de hotărât ce e. Dar ciiiiiiiiiiineeee eşti ca să te porţi cu mine aşa?

Deşi e lumină afară, în casă trebuie să lumineze toate spoturile, nu de alta, dar aşa ies în evidenţă. Termopanele de pe care nu e luată încă banda protectoare dovedeşte că sunt noi. E bazat.
O vede pe prinţesa lui jos, ea îl observă, se uită la el insistent, îşi citesc gândurile unul altuia.
Ea: ce-ai păţit?
El: nimic.
Ea: vrei să vin la tine?
El: nu
Ea: ba vin.

Şi vine. Are un tricou tare şmecher gagica. În casa scării este alb; cum întră la el în casă se face portocaliu. Aşa e setat, când merge la iuby devine portocaliu pentru a se asorta cu roz-ul de la el din casă. Aici urmează deznodământul. Îi deschide uşa:

El: ce vrei?
Ea: dar ce s-a întâmplat? hai la mama să te huguiesc.
El: marş de aici, nu te mai joci cu mine.

O împinge să-i arate că este hotărât, aşteptându-se ca ea să iasă pe uşă. El se întoarce să-şi vadă de treabă dar vede cu ochiul din ceafă că ea tot nu pleacă. Mirat de insistenţa afectuoasă ce i-o poartă zâna, se întoarce să o convingă că viaţa lui nu e terenul ei de nisip.
Atunci, oooooo vaaaaaaai, nu se poate. Îl plesneşte. Ticăloasa, acum chiar că a terminat-o cu el. Nu o mai vrea, s-a dus iubirea, şi-a bătut joc de el.
Lasă dragule că o să găseşti o fată care să te iubeasca aşa cum meriţi, ştiu că meriţi ce e mai bun.
O să vină altă gâscă să te facă să te simţi bărbat :))

cum să fi nehotărât

Pentru asta e nevoie de o doză măricică de neseriozitate. Se amestecă intens cu un pahar cu nepăsare până când dă în clocot. Sau nu, doar până ies aburi. De fapt ce mai, până se omogenizează, e suficient. Se consuma rece. Sau cald; dar parcă mai bine rece, şi totuşi afară e cam răcoare deci poate ar trebui cald.

Unul dintre cele mai expuse domenii este condusul. Merg frumos pe şosea, din dreapta vrea să iasă o femeie. Îi fac semn de la depărtare să treacă, pentru că nu am loc să trec de ea deoarece dânsa cucoană pentru a se asigura are nevoie să ocupe aproape o banda de merg. În fine, îi fac semn.. dă sa iasă, eu merg normal. Se opreste brusc ... eu chiar o las să treacă? Haaaaaaaaaaai, du-te şi nu mă mai ţine în loc.
Cea mai fatală hotărâre este în depăşiri. Mă aflu în situaţia de multe ori să mă gândesc o fractiune de secundă.. "să mă bag, sau nu?" Fiecare secundă în plus contează, de aia nu pot fi nehotărât.

Dacă vreau să văd oameni nehotărâţi, pot merge cu nişte fete la cumpărături de haine. Pot scrie un roman cu ce vorbesc ele, câte haine probează. Hai măi fetelor, se vede ca nu se potriveşte culoarea asta de cum te uiţi la rochie, şi tu vrei să o probezi.

Închei cu vorba înţeleaptă a unei colege: Eşti de groază

schimbare de "decor"

Este o fată pe care o întâlnesc de două ori pe săptămână. Până azi a venit îmbrăcată tot în haine mai extravagante. Nu indecente, ci mai 'trendy'. Astăzi a fost în haine normale, blugi şi adidaşi şi o bluză simplă.
Am rămas puţin buimăcit pe moment; apoi mi-am dat încă o dată seama ce mult îmi place îmbrăcămintea simplă, cu gust. Da, astăzi am văzut-o altfel, nu că mi-am schimbat părerea despre ea, doar că am apreciat-o mai mult.

M-am mai distrat în seara asta evitând destul de la limită un nene cu o dacie care ieşea din curte, dar el se uita doar în partea opusă mie. Nu veneam tare, 50, şi m-am gândit că hai că o să se uite şi la mine că vin. Toată asta a durat cam 2 secunde. El de unde, dă-i înapoi că l-o vedea cineva şi pe el. Dacă eram mai nervos nu trăgeam de volan să-l evit, şi aşa nu-mi place că începe să nu se audă boxa de la uşa din dreapta cum trebuie.
Are să vină şi ziua aia odată şi odată.

oare ...

... ar trebui să îi fac cum mi-a făcut mie?
De ce nu sunt oamenii conştienţi că ceea ce-i faci cuiva ţi se va întoarce înapoi cu vârf şi îndesat? Chiar se aşteaptă să facă rău şi să primească bine. Sau nu-şi dau seama când rănesc? aşa chiori să fie? Nici 'iartă-mă', nici 'îmi pare rău', nimic. Ca şi când nimic nu s-a întâmplat. Asta mă face să dau replica la fel de dureros, dar îmi imaginez că nu o să aibă efect aşa că mai bine tac, şi merg în colţul meu.
Cu ocazia asta am luat chitara din cui şi mi-am mai dezmorţit degetele, mă gândesc să mai înregistrez ceva, dar presimt că ar ieşi doar piese melancolice, aşa că mă rezum la aiureli printre note.

locuri preferate

Locul preferat unde am fost astăzi e destul de aproape de unde locuiesc. Este un loc de joacă, de ... socializare.

Este amenajat de primărie pentru blocurile din vecinătate şi e compus din: (parcă fac pentru şcoală:)) )
Teren de fotbal unit cu unul de volei, împrejmuite cu un gard de plasa de oţel tare.
Lângă ele este un mini-parc cu teren de joacă pentru copii. Nu are alei, ci este doar iarbă, excepţie făcând 'groapa' cu nisip'. Banci parcă picate din cer, adică fără simetrie, şi e foarte frumos aşa. Tot acolo sunt şi mesele din beton pentru bătrânii plictisiţi de soţii care ies la o tablă.
Mi-ar fi plăcut să fie şi ceva pomi/copaci pe acolo, dar nu sunt, asta e. Este o zonă foarte liniştită, genul de zonă în care aş locui, păcat că în loc de case sunt blocuri.

De fiecare dată când merg acolo mă gândesc că este nejustificat pesimismul multora cum că în ziua de azi internetul ne-a acaparat cu totul.
Eu doar privesc oamenii de acolo. Pur şi simplu. Stau în maşină, îmi pun picioarele pe bord şi zâmbesc. Avem toate categoriile de vârstă.
Sunt mamele cu pruncii lor în cărucioare ieşite la plimbare mai ales că este o zi cu soare. Are puţini dinţi azi soarele nostru, dar e mai bine decât să plouă.
Mai sunt copiii zbierând ca Tarzan, fetele cu seturile lor de ceai invitându-i şi pe alţii să ia o ceaşcă.
Cei mai mari apoi pe terenul de sport jucând fotbal. Îmi vin în minte frânturi de amintiri. Pot simţi cum este să sari, închid ochii şi-mi imaginez senzaţia de la sfârşitul zilei. Când trupul e prea greu pentru picioarele obosite, foamea imensă, transpiraţia incomodă.
Bătrânii joacă şah, table, rummy. Câte unul mai ofticos se enervează iar ceilalţi râd pe seama asta. Până la urmă jocul continuă.
Aud hohote de râs unite în jocul frumos al unei zile însorite.
Eu nu râd, dar îmi place.
O fată de vreo 10 ani se joacă tenis de picior cu un băiat tot cam de vârsta aia. Mi-a plăcut. A dat mingea peste gardul de 2 metri. Îl sare şi merge după ea. Pe acolo trec 2 fete mai mici decât ea, însă foarte cochete. Unele sunt fiţoase de mici.

Timpul s-a scurs, pornesc motorul şi vin acasă. Pe drum mă gândesc la celelalte locuri preferate şi încerc să-mi fac un plan când să merg şi pe la ele. Drumul e prea scurt aşa că planul mi-l fac în somn ;)

cu uşurelul

Când eram mic nu înţelegeam de ce oamenii reduc viteza când iau un viraj, din firea mea nu prea înţeleg de ce unii oameni trebuiesc luaţi cu uşurelul. M-am prins azi cât de cât dintr-o experienţă.
A fătat căţeaua, au rămas 4 pui tare frumoşi, dolofani. Problema mea cu ei astăzi a fost că nu stau să îi atingă vreun om. Astăzi am incercat să-i ademenesc cu nişte sărăţele ce le aveam. Nu au fost pe gustul lor. "Sunteţi mofturoşi ha? lasă că vă vin eu de hac".
Am căutat printre colegi care avea ceva de mâncare la el. M-am rugat de o colegă să-mi dea jumătate din unicul ei sandwich ca să-mi duc planul la bun sfârşit. Am avut o dorinţă foarte aprinsă să îi mângâi, cel puţin pe unul dacă nu pe toţi.
N-am reuşit nici cu sandwich-ul. Păstrau distanţă cam de un metru de mine aşteptând să le umflu eu stomacul. "Aaaaaaaah, ticăloşilor, ei las că vedeţi voi".
După jumătate de oră era un soare foarte plăcut. Ce făceau 'clienţii' mei? dormeau. La soare. Pe iarbă. "Acum ai mei sunteţi"
Pentru că bătea vântul, am avansat uşor de tot spre primul cu vântul în faţă, ca să nu mă audă.
După două minute eram lângă el, mângâindu-l. El dormea, eu îl mângâiam, el se alinta neştiind cine îl face să se simtă aşa bine. "Ahaaa, acum îţi place? adică eşti prietenos doar când dormi?" De la un zgomot de pe stradă deschide ochii, mă vede, face o faţă din aia ca maimuţoiul la sfârşitul lui Ice Age, şi se depărtează tiptil tiptil de zici că l-aş mânca. "Puştiule, m-ai întristat, cum să mă respingi în halul ăsta?"
Am încercat să-l mai chem "cuţu cuţu, hai vino să-ţi dau ceva, cuţu cuţu. Vino că dacă nu când te prind te şi bat" (figurativ, că nu dau în animale).
Am trecut la următorul. Tot prin metoda fâş fâş, pâş pâş am ajuns să-l mângâi. Mi-a crescut inima când am văzut că mă vede şi totuşi nu fuge. "Tu mă iubeşti aşa-i? nu ca profitorul ăla de frate'tu"

Concluzia mea: pe unii oameni trebuie să-i iau cu încetul, şi apoi să râd de expresia lor când constată că hab-ar n-au cum au ajuns în situaţia respectivă. Privesc asta ca pe o armă puternică. Numai să nu intre pe mâna ălora care-şi văd ridurile de pe frunte drept circumvoluţiuni.

Leapşa lui 'aiurea'

Azi când vroiam să-mi desfăşor pe aici nebuniile mele la volan, uite că trebuie să fac altă temă de casă dată de Lia.


1. Tu după ce tânjeşti?
Acum tânjesc după două lucruri. Ori mă dedic unui anumit domeniu care îmi place şi rămân acolo până mor fiind ceva mai util omenirii decât până acum, ori o familie simplă, o existenţă modestă, neapărat copii, şi o viaţă plină de activitate.


2. Când ai spus ultima oară te iubesc?
Anul ăsta pe la început parcă, deşi am zis şi mai recent dar nu m-a auzit.


3. Defineşte fericirea în 3 cuvinte
Sacrificiu, bunătate, iubire.

4. Când ai fost ultima oară fericit?
Fericire din aia care mă ţine o zi, sunt cam de două ori pe săptămână. Fericire mai mult de 3 zile, anul trecut.

5. Ce crezi că te face fericit?
Sunt fericit când văd alţi oameni cărora le pasă de ceilalţi, le pasă de ce lasă în urmă. Sunt în aer când sunt iubit necondiţionat. Surprizele plăcute în momente de criză mă bucură foarte tare, precum şi atunci când îmi iese ceva foarte bine.

6. Când te-ai gândit ultima oară la fericirea ta?
Nu mai ştiu, o lună, două ... ceva pe acolo.


Leapşa merge mai departe la Otilia, deea şi lui UN'A'MIC.

am zis nu, de ce nu mă înţelegi?

Mă întreabă:

- Vrei căpşuni?
- Nu.
- De ce nu? uite ce bine arată.
- Ştiu că arată bine, ştiu că sunt bune, dar acum nu vreau.
- Hai măi, ia.
- Nu, nu mai insista.
- Bine, uite, le pun aici lângă tine, când o sa vrei, să iei.
- Nu le pune că aici rămân.
- Bine, lasă că vezi tu că au să îţi placă şi o să le mănânci.

Peste un timp.

- De ce nu le-ai mâncat? acum uite cum arată, s-au făcut urâte, cine le mai mănâncă?
- Ţi-am spus să nu le pui că nu vreau.
- Of, nici tu nu mai şti ce vrei.

Cel puţin o dată pe săptămână mi se întâmplă situaţii de genul.
Culmea, sunt deosebit de calm, spre disperarea celuilalt, care crede că dacă nu am urlat că nu vreau, înseamnă că aş vrea. Ei bine, dacă spun că nu vreau, foarte rar mă răzgândesc.

uşor Dorele că ziua-i lungă

Dacă e despre Dorel e vorba despre muncă. Am un coleg care atâta se fâţâie încoace şi încolo ajungând ca randamentul lui să fie foarte scăzut. Nu pot să zic că stă, şi când ia câte o pauză, este destul de scurtă; eu le iau mai lungi. Nu stă dar zici că stă.

Secretul de a reuşi în acest proces este să-ţi găseşti de lucru cât mai mult, şi cât mai inutil. De ce să duci toate actele dintr-o singură tură la contabilitate când poţi să mergi dimineaţa cu 2 hârtii, mai mergi peste 20 de minute cu încă una, peste un sfert de oră cu încă o factură de decont, şi tot aşa până vine prânzul când constaţi că te-ai îmbrăcat prea gros şi trebuie să mergi acasă să te schimbi.

Poate o fi şi ăsta secretul succesului, dar eu m-aş simţi tare neîmplinit să 'trag mâţa de coadă'.

hai să ne peţim

Se dă o fată, Maricica, şi un băiat, Gigel. Maricica love la Gigel dar el are o iubită, Giguţa. Ei doi se potrivesc, Maricica ştie asta, dar tot îl place la nebunie. Îl visează ziua, noaptea; are numele lui croşetat pe perna pe care doarme. În telefon îl are trecut ca "Pui" şi de fiecare dată când primeşte un mesaj inima îi bate tare tare, sperând că este de la el, comunicându-i că vrea să o facă fericită. Din păcate pentru ea nu se întâmpla să fie el, ci un alt admirator secret de-al ei, Orange. Îi tot propune diverse oferte, deşi ea i-a scris înapoi mai demult că are alt iubit.

Astăzi l-a observat pe stradă, el mergea la şcoală. Se duce după el, fuge, fuge, "run Maricica, run", se împiedică şi îşi rupe ştrampii lycra strălucitori cu inimioare, dar nu-i pasă. Vrea să îl ajungă, simte că este ultima zi în care se mai văd. Îl ajunge în cele din urmă, trece în faţa lui şi îşi scapă 'din greşeală' poşeta. Se apleacă să o ridice, iar când se ridică îl vede, pe el. Minunea lumii, şi el o observă. Cu un surâs blajin trece mai departe lăsând în urmă o fată fericită. I-a zâmbit, s-a uitat în ochii ei.

Povestea e fără sfârşit; el rămâne pentru totdeauna în inimioara ei de prinţesă neînţeleasă.

Concluzie: cât de idiot să fi să iubeşti pe cineva căruia nu-i pasă de tine. Ştiu că înima vrea, tânjeşte, dar pune-o la zid, confrunt-o. Trebuie să treci mai departe, mai sunt încă .. hmmm, o GROAZĂ de băieţi. Degeaba crezi că el este Alesul, este aşa pentru că tu îţi induci asta în mintea ta de copil. Alesul este acela pe care îl alegi tu. Acum vezi tu; îl alegi o dată, de două ori, de trei, de *n* ori, că deh, se poartă. Doar nu o să te căsătoreşti cu primul iubit, că nu te-ai tâmpit, trebuie să încerci mai mulţi. E viaţa ta.
Dragele mele fete, nu fiţi proaste ca multe dintre voi. Dragii mei băieţi, nu fiţi proşti că majoritatea dintre noi.


Dacă îl găseşti pe cel/cea care stă liniştit/ă lângă tine atunci când îl/o răneşti, care nu-ţi reproşează greşelile ci te ajută să-ţi dai seama de ele, dacă te iubeşte cum n-a iubit pe nimeni, el/ea îţi va fi alături când vin momentele de criză. Ţine-l/o aproape, nu găseşti în fiecare zi aşa oameni :)

acomodare

Am ajuns la concluzia că mă pot acomoda cu orice.
Prima oară când am condus, la şcoala de şoferi, îmi ardea capul. Ce să mai văd în jur, toata atenţia mea o aveau pedalele şi maneta cutiei de viteze. Ochii se uitau în faţă doar de formă, instructorul făcea aproape toată treaba. Cu timpul a început să-mi ardă capul din ce în ce mai puţin, până când m-am simmţit în largul meu, ca şi cum aş merge pe jos. Acum, când mă gândesc la asta, înţeleg mai mult maşinile de Şcoala care merg încet.
Prima dată când m-am angajat nu cunoşteam pe nimeni. Eram străinul lumii între atâţia oameni care parcă nici nu mă băgau în seamă. Cu timpul m-am mai deschis şi uite că din toată firma am ajuns al doilea om "cel mai vechi". Îmi place când mai vin colegi noi, îi fac să intre în ritm mai repede pentru că asta scurtează momentele de timiditate.
Prima dată când am fost cu o fată la întâlnire am fost teribil de aerian. Mai simţeam pe cineva cu mine, tot mai mult timp împreună. Mă gândeam uneori că nu mai am libertate, îmi mănâncă tot timpul. Apoi m-am acomodat, şi m-am simtit ca nou :)

Mă pot acomoda la orice schimbare. Doar să vreau.

Filmele copilăriei

Vlad Ţepeş


Burebista


Cel mai iubit dintre pământeni


Tinereţe fără bătrâneţe...


Mihai Viteazul


Fata babei şi fata moşneagului; asta-i animaţie, şi ce m-a mai amuzat :))


Răpirea fecioarelor


Amintiri din copilărie


Drumul oaselor


Dacii


Mişcarea legionară

în ultima vreme ...

... mă cam "doare'n cot". Ştiu că nu e tocmai confortabil, dar aşa mă mai descarc şi eu. Spun lucrurilor pe nume fără să-mi pese de reacţia celorlalţi. Mă gândesc mai mult la mine, la ce am de câştigat din anumite "combinaţii", sunt mai jidan. Şi cred că începe să-mi placă, deşi o să iau doar părţile bune iar treaba cu cotul o las mai moale ca să nu mai doară.
În ultima vreme cam visez cu ochii deschişi. Îmi imaginez cum ar fi să ... cum aş reacţiona, cum s-ar desfăşura viaţa dacă ... Şi asta îmi place. Mai visez şi cum ar fi ca acelaşi lucru să nu se întâmple, şi îmi dau seama că oricum ar fi, am de câştigat. Aşa relaxat nu m-am simţit de mult. Mă simt valoros.

Poate-mi trece până mâine.

Încă o leapşă teroristă

Iniţial am vrut să-mi dau drumul la suflet pe aici, să îl împrăştiu peste tot. Totuşi nu m-a ţinut inima, aşa că trec la ceva mai uşor.
Răspunsurile nu sunt toate cele mai importante, dar există pe acolo pe undeva. Locul 2,3,4.. ce mai contează.

Băuturi:

Cafeaua:
Beau la perioade neregulate. Dacă ar fi să fac o medie ar fi cam o dată la 2 luni. Şi o beau cu lapte mult.
Vinul:
Nu.
Berea:
Nu beau deşi în verile toride îmi vine pofta. Probabil că o să mai beau câte una, cine ştie. Nu trag la ea.
"Tărie":
Fără tărie.
Sucul:
Orice suc care e mai scump decât apa plată îl beau. Dar prefer apa.
Ceaiul:
Negru, verde, fructe de pădure. Depinde de starea în care mă aflu.

Mâncare:

Mâncăruri:
Salata de beuf, cartori franţuzeşti în porţie modestă. Nu mă omor după ciorbe, dar nici după fast food. Prefer multe fructe, legume.
Desert:
Îngheţata, merge oricând, oriunde.

Cinematografie

Actori:
Leelee Sobieski când era mică, Will Smith, Denzel Washington.
Câteva filme:
* Chronicles of Ridddick
* Seven Pounds
* Wall-E

Cu degetul pe hartă:

Munte sau mare:
Acum nu cred că pot descalifica vreuna din ăstea două. Fiecare are un farmec aparte care mă atrage. Aş locui jumătate de an la mare, şi jumătate la munte.
Unde aş vrea să merg:
Fiji, Finlanda, Siberia. Ar mai fi două dar nu le spun aici :) ştiu eu de ce.
Unde nu aş vrea să merg:
America de Sud.

Artă:

Poet:
Nu-mi plac poeziile dar pun un scriitor ce-mi place. Vladimir Colin.
Carte:
Sven Hassel - Blindatele Morţii. Nu pot spune că e cartea mea preferată, dar am învăţat multe din ea.
Pictor:
René Magritte.
Muzică:
Roxette, André Rieu, Bere Gratis, Dune, Richard Clayderman etc.
Aforisme:
Cel de pe pagina principală ce l-am inventat pe moment, posibil să fie esenţa din altă parte, nu ştiu. Orice om îşi construieşte fericirea din timp, fie că e conştient de asta sau nu

Tehnologie:

Jocuri:
Mai deloc; la minesweeper eram campion, mai joc din când în când aşa de plictiseală.
Site-uri:
ted.com, wikipedia, gotquestions.org
Programe care îmi uşurează viaţa:
mp2player, hacx internet auto-dialer, yahoo messenger, security task manager, tuneup utilities, hijackthis, 7Zip.
Ce mă interesează cel mai mult la un calculator:
Să fie silenţios, hdd, ram, procesor; baza :)
Telefon Mobil:
Nokia, încerc să le folosesc cât mai puţin.
Ce caut la un telefon mobil:
Să intre rapid în meniuri, poze de calitate, autonomie crescută, alarmă puternică :))
Print Screen:
Nu ştiu la ce foloseşte dar hai să fie, să iasă la numărătoare; nu de alta dar mi-e frică de palmele lui deia. :))

"Cunoaşte-te pe tine însuţi":

Nume de fete:
Larisa, Cristina, Elisa, hai fie.. şi Andreea.
Nume de băieţi:
Tom, Filip .. şi nu mă mai chinui că nu prea îmi plac cele de băieţi.
Jocuri de societate:
Rummy, mima, karaoke (cred că merge şi ăsta la jocuri).
Jocuri sportive:
Cam toate, o slăbiciune aparte am pentru aerobic.
Culori:
Mai toate culorile pale. Era să zic pălite :))
Contraste:
Portocaliu-negru, roşu-negru, maro-crem.
Flori:
Trandafirii albi, atât.
Metal:
Cositor, plumb, inox ... pe acolo :D
Familia ideală:
Nevasta cum o fi; cum mi-o iau, aşa o păstrez :). La copii n-am pretenţii, doar să fie cel puţin 2 fete şi 2 băieţi.
Animal:
Câine, pisică, cal.
Maşină:
Opel tigra + h5
Câteva calităţi:
perfecţionism, altruism, responsabil, punctual.
Câteva defecte:
Dezordonat în anumite domenii, puţin introvertit în lucruri sensibile.
Ce mă scoate din sărite:
Când îmi este somn şi cineva are chef să-mi povestească nu ştiu ce. Se aplică şi seara şi dimineaţa. Lasă-mă frate să mă trezesc întâi, du-te şi plimbă ursul.
Ce mă binedispune:
Când văd prejudecăţi făcute ţăndări, oameni plini de bunătate. Când fac un lucru şi iese perfect.
Nu plec de acasă (pe o perioadă mai lungă de timp) fără:
Telefon, biblie, elemente de igienă personală. Şi nu plec fără un nod în gât:)
Cea mai mare "năzbâtie":
I-am tăiat venele unui foarte bun prieten, din greşeală. Şi aşa a pornit curentul emo :)) :P
Întâlneşti peştişorul de aur şi ai dreptul la o dorinţă:
Mi-aş dori să mă ia, şi să mă stabilească într-un loc unde nu mă cunoaşte nimeni.
Ce asculţi acum:


Mai departe leapşa nu merge la nimeni. Cine o ia, o ia pe propriul risc :))

cum să scapi de un bărbat

Exact, ea făcea acele zgomote.
Femeia criminală :))

şi când mă apucă plictiseala ...

M-am gândit la un articol de la deia de pe blog. Cum aşa? Mi-a venit în minte pentru că azi a fost rândul meu să mă plictisesc. Nu ştiu cum ne selectează plictiseala pe care să ne ia în primire. Pur şi simplu se întâmplă. Deci azi dimineaţă m-am plictisit. Aşa că mi-am făcut vânt, mi-am dat două palme (la figurat, nu în figură) şi m-am apucat de curăţenie. Ah, când mai am porniri din astea rebele şi ieşite din comun, sunt posedat de duhul lui nenea Proper, ăla cu muşhi parcă.
În timp ce am pus haine la spălat, am luat aspiratorul, am dat drumul la muzică (asta nu ştiu de ce am facut-o, că oricum n-am auzit nimic), şi m-am apucat de trebăluit. Termin cu aspiratorul, mă apuc de trebăluit pe lângă birou.
Ah, văd că unui fotoliu tot îi iese un suport de braţe, m-am apucat să-l lipesc.
Apoi m-a lovit nu ştiu ce să mă apuc de muzică. Am zdrăngănit un pic, am fost mulţumit, m-am dus la întins haine. 3 rânduri de haine am spălat azi.
Harnic? nu, doar mă apucă uneori. Totuşi recunosc că îmi place. A fost o zi plină.

Pe seară am făcut un duş fierbinte. Am stat până s-a terminat toată apa din boiler, şi nu-i deloc mic. Senzaţia apei fierbinţi ce acoperă tot corpul este asemănătoare căldurii focului de lemne. Mă gândesc atunci, în extazul meu, "de ce mi se încreţesc degetele de la apă?". Mie când mai îmi vin întrebări din astea existenţiale, le trec pe lista "De căutat". Aşa că am căutat şi am aflat că dacă stau mai mult în apă, ea (apa) intră între straturile de piele din vârful degetelor, cică şi la mâini, şi la picioare.

M-am mai gândit la mâine, la ziua femeilor.
Acum eu înţeleg că ele sunt sărbătorite, dar chiar aşa au ajuns unele, să cerşească laude? ceva de genul "hai, nu mă complimentezi?" "te rog să mă feliciţi!" Nu, nu vreau. Înregistrează-ţi un mp3 cu "Oglindă, oglinjoară, nu-i aşa că eu sunt cea mai faină?", pune-l pe repeat şi gata, eşti fericită. Dacă doar la atât te duce mintea ce să-i faci.

Termin într-o notă optimistă, mi-e somn :)

şoferie, şoferie

Traficul prin oraşe este o sursă de amuzament pentru mine, iar uneori de acumulări masive de nervi. Sunt nişte specimene de şoferi aparte care intră când la categoria "fun", când la "i kill you". Depinde de starea mea de spirit.

Încep cu clientul meu preferat, care e şi cel mai recent.
Şosea lată, 4 benzi pe sens. 2 pentru înainte şi 2 pentru stânga, dar una din cele pentru stânga e folosită pentru înainte pentru că e aglomeraţie mare în direcţia aia; mai ales dimineaţa pe la 8. Prietenul nostru ajunge primul la semafor, îşi pune roţile pe banda aceea de mai devreme, intermitentă, când înainte, când la stânga. Cum e aglomerare de hârburi pe acolo, toţi se aşteaptă ca nenea ăsta să meargă înainte, pentru că nu semnaliza stânga. Când se face verde cei de pe cele două benzi pornesc, ăsta nimic. Mă, ce-o fi păţit? hai să-i dau un scurt claxon; boooo! În clipa aia ca prin minune se aprinde şi semnalizarea, că nenea vrea să facă stânga. Mulţumesc, dragule, eşti un prost. Dacă o să-mi dai cu legea, că banda aia e pentru virat la stânga, îţi dau şi eu tot cu legea; când se schimbă direcţia de mers se semnalizează... cu câţi metri înainte de intersecţie? ha? ahaaaa. Poţi să te superi, dar dacă nu te schimbi, nu au să-ţi ajungă frigiderele pentru sărbători. Şi cine ştie, poate dai de vreun prost-crescut care te sperie de nu mai vrei cu maşina.

Alte cunoştinţe vrednice de tot dispreţul: cei care nu ajută la fluidizarea traficului. Ei văd doar înainte, nu-i interesează ce se întâmplă în jurul lor. Dacă din sens opus cineva vrea să facă stânga şi ţine o întreagă coloană de maşini să aştepte, ei bine, el cu nici un chip nu o să-l lase să treacă, chiar dacă el circulă cu 5 km/h. "Ce dom'le, am prioritate!" Ai amice, dar eşti idiot. În categoria asta intră din ce în ce mai puţini, din fericire. Depinde de regiune.

Ultimul nesimţit este domnul bădăran. Nu am nimic cu ţiganii, dar toţi pe care i-am văzut la volan erau nişte miserupişti. Ce trecere de pietoni? dă-i peste ei că se feresc, mama lor, cine i-a pus să iasă din casă pe jos? Să-şi cumpere limuzină ca a mea, dacie break, cât mai răblăgită.
În categoria asta îl includ şi pe cel cu maşină boboc care îşi închipuie că pământul se învârte doar să-i facă lui vânt. De obicei este băiatul de băiat venit din afară cu figuri în cap. Claxonează mult, strigă după fete, înjură bătranii, ce mai, cretin de-a binelea.
Categoria asta nu este exclusiv pentru cei de mai sus; oricine are loc. Aşa că dacă în loc de creier ai porumb măcinat, eşti binevenit.
Am văzut în seara asta un taximetrist oprit la semafor în paralel cu o dacie la volanul căreia se afla o tanti blondă. Ăsta îi tot făcea avansuri, ba să-i dea numărul de telefon, ba că-i frumoasă. M-a cuprins tristeţea; oh, de eram eu în locul ei ce 'dragoste' îi arătam.
Din păcate în trafic femeile încă mai sunt sclave. Dragă bărbatule care vezi femeia la volan ca o greşeală enormă, află că tu eşti eroarea.
M-am săturat de frustraţi.

În ce am scris nu-i includ pe cei care fac lucrurile ăstea întâmplător.

desenele copilăriei

Am dat astăzi peste câteva, şi mi-am amintit apoi mai multe.
Parcă mă simt mai aproape de vremea când eram copil. Îmi amintesc cum simţeam atunci, chiar şi anumite întâmplări care sunt legate de anumite faze.
E ca şi cum aş deschide o carte pe care n-am citit-o de mult, dar nu s-a pierdut nimic din ea.

Uimitor creierul ăsta al oamenilor.

prea cald

Cred că o să o iau razna. Azi dimineaţă a fost foarte frig; 2 bluze groase. După 12 în tricou. M-a luat ameţeala deodată, ce-i cu vremea asta? Ieri puteam face ski în curte, iar azi peste tot uscat. N-au fost multe grade, nu cred să fi fost peste 10 dar am simţit grozav schimbarea. Ce fain ar fi să locuiesc prin apropierea lui Kilimanjaro unde-i zăpadă mai tot timpul pe acolo pe sus.
Am presimţiri sumbre pentru anul ăsta din punct de vedere al vremii. Furtuni tot mai dese, fenomene neobişnuite cum doar prin America vedem. Cert e că nu-mi place şi gata. Unde-i primăvara? Care ai ascuns-o? Mi-e dor de aerul răcoros, de mirosul de primăvară, de voioşia ce mă cuprindea în fiecare an.

Acum ... îmi vine să plec pe lună.

socoteala de acasă

Nu ştiu cum se face că aproape de fiecare dată când îmi planific timpul de dimineaţă îmi iese altfel. Ziua de azi nu a fost o excepţie, cred că numai pentru a-mi râde în faţă.
De obicei încerc să-mi organizez timpul, să ştiu câte pot face într-o zi; şi tot de obicei las toleranţă cam o oră-două. Sunt aşa de perfecţionist încât dacă văd că timpul curge şi eu am rămas în urmă, devin irascibil. Asta trebuie schimbat la mine, ce atâta perfecţionism pe capul meu? unde-i relaxarea de care le spun celorlalţi? Lucrez la asta şi în ultima vreme observ schimbări. Dacă nu aş avea alte dileme cred că aş fi un om fericit.
Astăzi nu mi-am închipuit că o să ajung aşa repede înapoi acasă. Mă aşteptam să nu termin ce aveam de făcut, astfel că mâine aveam mai mult de lucru; dar iată că s-a rezolvat şi de data asta.

Într-un fel îmi pare bine, într-un fel nu; nu ştiu ce să zic. Lucrul cert e că eu am cel mai mare randament dintre colegii mei, eu merg unde nimeni n-are succes. De aceea mă mai gândesc dacă să termin cu socotelile de acasă sau nu.
Până la urmă e mai fain şi sănătos să stau foarte comod, să vină toate cum or veni; să nu inisist de ceilalţi, să nu conduc contra cronometru. De aici cred că mi se trage şi faptul că merg cu maşina destul de vioi chiar dacă nu mă grăbesc; eu n-am remarcat până nu mi-au spus alţii.

Ce mă enervează până la urmă e că în domeniul ăsta să zic că sunt conştiincios, dar când vine vorba de socoteli financiare sunt cum bate vântul. Mai îmi dau palme uneori şi tot îmi impun să centralizez toate cheltuielile.

În rest, deşi toţi cântă că vine primăvara, aici tot frig e, aşa că dragi pantaloni scurţi, trebuie să mai răbdaţi un pic.

O leapşă

De la Verde ursuz am primit-o, succes mie:


Sunt un aiurit cu porniri de om mare.

Mi-aş dori o casă de vacanţă pe malul unui lac.

Nu-mi place berea.

Orice prietenie e cea mai importantă.

Nu uit lucruri pe care le-am făcut.

Nu pot să îmbrăţişez necunoscuţi.

Pot să ofer cuiva cadou ceva ce-mi place foarte mult.

Urăsc părinţii ce-şi învaţă copiii la rău.

Îmi plac filmele cu final neaşteptat.

Joc teatru când evit un răspuns direct.

Puţini îmi intră sub piele.

Pregătesc o schimbare mare.

Îmi place să constat că nu întotdeauna am dreptate.

Nu suport să mi se impună să fac un anumit lucru.

Apreciez oamenii cu spirit de observaţie foarte dezvoltat.

Aş vrea să-mi schimb viaţa.

Mă tem să nu fac de două ori aceeaşi greşeală.

Îmi pare rău că nu sunt destul de "înfipt".

Aud Bjork, şi îmi place.

Văd oameni fericiţi deseori (sau am impresia asta).

Nu îmi place de mine când sunt prea sensibil.

Rar mă duc la frizer.

Păstrez bonuri, chitanţe, dar când le caut nu le găsesc.

Nu sunt mulţumit când sunt vorbit pe la spate.

Sunt confuz cu privire la gândirea feminină.

Ar trebui să mă deschid mai mult.

Am nevoie de ea, de bani, de înţelepciune.

În continuare dacă vor să preia giuly şi simfonia amară