"Nu este bine ca omul să fie singur" Şi de acolo a început totul :)
Căsătoriile cu acceptul miresei s-au făcut gradual prin perioada secolului 19. Înainte de asta cele mai multe căsătorii se stabileau de dinainte. Ca şi cum ai merge acum la un târg să cumperi o maşină. Mirele ducea daruri părinţilor miresei, asta însemnând o compensare pentru faptul că renunţau la fată, deci era gaură în buget.
Ştiţi de unde vine 'luna de miere'?
În trecut se mai practica şi răpirea viitoarei mirese. Adică, mie îmi plăcea de fiica duşmanului meu, mergeam şi o răpeam [dacă puteam]. Evident că veneau rudele să-şi caute fata. De aceea mirele îşi ducea soţia în altă parte pentru a nu fi găsiţi până se domoleau.
Ştiţi de unde vine obiceiul ca tatăl să-şi ducă fiica până la altar? Tot de la înţelegerile dintre familii. Practic, acolo se încheia pactul. Tatăl îşi dădea partea lui.
Obiceiul de a arunca cu petale de flori în calea mirilor tot din timpuri mai vechi vine. Atunci era cu orez; se considera că spiritele rele erau geloase pe cei doi, iar dacă aruncau orez în apropierea lor, spiritele rele erau distrase de la cei doi. La fel şi cu obiceiul ca mireasa să aibă faţa acoperită cu un văl. Să nu i se vadă faţa până când este declarată căsătorită pentru a nu atrage priviri 'îndrăzneţe'
Rămânem la spiritele rele [geloase mai erau].
De acolo vine şi obiceiul domnişorilor de onoare. Dacă erau îmbrăcaţi la fel / asemănător, spiritele geloase erau confuze şi nu ştiau cine sunt mirii.
Credeaţi cumva că 'petrecerea burlacilor' e ceva modern? Nu e chiar aşa. Se presupune că demult de tot, în Sparta, în ajunul nunţii era o petrecere între bărbaţi, i se zicea 'mizeria bărbaţilor'.
Mireasa era trecută pragul noii case în braţe pentru că acolo e punctul unde ea ar fi ezitat, ah, şi popa binecuvânta patul nupţial.
Ar fi mult mai multe de zis, dar fiind oră târzie nu prea mai văd bine. Oricum, tot demult cel care oficia căsătoria avea dreptul să sărute mireasa. Drăguţ din partea lui, nu?
si stii de ce ii spune "honey moon"? pentru ca dupa ce o rapea, mirele ii dadea miresei sa bea un amestec de plante cu miere (care cica ar fi avut si ceva grade:D-un fel de bere) pentru ca tipa sa treaca mai usor peste moment :))
RăspundețiȘtergereN-am ştiut asta; deci îşi îmbăta mireasa, îi sucea minţile. Romantic :))
RăspundețiȘtergereo imbata sa uite biata de necaz:))asta da romantism:D
RăspundețiȘtergereavând în vedere că se căsătoreau de foarte tineri, fetele pe la 15-16 ani erau deja luate, deci nu prea avea treabă cu dragostea.
RăspundețiȘtergereproblema e ca si in zilele noastre fetele se mai imbata/sunt imbatate cu vorbe :D
RăspundețiȘtergereÎn zilele noastre e extrema cealaltă. Unele fete îl caută pe Mr. Perfect, şi tot aşa din Mr. Perfect în Mr. Perfect până la urmă se mulţumesc cu scursuri.
RăspundețiȘtergereŞi da CurlyMe, câtă dreptate îţi dau. Am constatat că e foarte uşor să prosteşti multe fete doar cu vorbe, prima oara mi s-a părut ireal, cum să fii aşa de naiv? Dar după un timp mi-am dat seama că un băiat poate agăţa o fată cu replici de vrăjit destul de expirate.
Nu m-ar deranja aşa tare lucrul ăsta dacă s-ar şi căsători, dar în zilele noastre trebuie să ai întâi "experienţă" şi apoi te căsătoreşti. Cât de lame.
Pai fetele se impart in 2 categorii: ori cred ceea ce le spui, ori nu cred nici atunci cand e adevarat (sad, but true). Si sincer, uneori chiar ma intreb cum e mai bine. Evident, nu primul caz, insa pot spune ca nici in al 2 lea caz nu e prea "sanatos" sa te incadrezi.
RăspundețiȘtergereReferitor la partea cu "experienta", iti dau dreptate in mare parte. Well, e clar ca trebuie sa ai cat de cat experienta, sa stii cu ce "se mananca" o relatie, insa nici extrema cealalta nu e buna. I mean, ce ti-ar mai aduce nou o casatorie dupa o relatie de 10 ani, dintre care 6-7 au fost traiti in aceeasi casa, zi de zi. Normal, trebuie sa il cunosti cat de cat pe omul de langa tine, dar unele chestii se mai descopera si pe parcurs, i guess. Momentan mi-e greu sa-mi fac o parere clara :)
Mă refeream la faptul că nu se mai pleacă într-o relaţie cu gândul de a se căsători. Cât despre partea cu "mâncatul" relaţiei, sunt de părere că poţi învăţa aia din experienţele altora, sunt o grămadă de resurse.
RăspundețiȘtergereCa să mă căsătoresc trebuie să cunosc "mecanismul" de gândire al partenerei, să-i ştiu principiile, în rest, am tot timpul să o descopăr ;)
Esti primul, dar absolut primul care spune chestia asta :D
RăspundețiȘtergereSi ce faci daca pe parcurs descoperi ca nu e tocmai ce ti-ai dorit? Daca intre timp aveti si copii impreuna? Divortezi si cauti in alta parte ce nu ai gasit la ea? Sau ramai, multumindu-te cu ce ai, presarandu-ti existenta fada cu mici aventuri extra-conjugale? :D
RăspundețiȘtergereCum ziceam, dacă îmi place cum gândeşte, cum abordează lucrurile, diversele situaţii, atunci totul este aranjat pe viaţă :) Astfel o să comunicăm şi fără crize de isterie se rezolvă totul. Sunt conştient că nu o să fie cea mai frumoasă, deşteaptă femeie; şi nu mă deranjează lucrul ăsta. Doar nucleul să fie sănătos.
RăspundețiȘtergereAcum, ştiu că nu toate lucrurile decurg cum vreau. Dacă ar fi ca pe parcurs să văd că nu mai avem acea apropiere, conexiune, nici nu mă gândesc să mă concentrez în altă parte, la divorţ sau alte femei. M-aş concentra asupra ei. Chiar dacă mă face nefericit, eu trebuie să o fac fericită, oricât de scorpie ar deveni. Pentru că am făcut un jurământ, nu-mi pasă că poate ea nu-l respectă, eu trebuie să-mi ţin cuvântul. Şi sunt destul de convins că ăsta e cel mai bun lucru pe care l-aş face.
Si atunci totul se reduce doar la o buna comunicare si eventual lipsa conflictelor si isteriilor? :) (Inseamna ca eu chiar imi doresc prea multe :D)
RăspundețiȘtergereWhat can i say...probabil ca ai fi unul din putinii care ar reactiona asa.
Totul se reduce la a fi un om deschis şi integru. Ah, şi bineînţeles, să fie credincioasă, pentru că nu-mi ajunge doar o viaţă să iubesc :D îmi trebuie cam ... o veşnicie ;)
RăspundețiȘtergereAş fi utopic să zic că nu o să avem conflicte, dar e o diferenţă uriaşă atunci când eşti supărat şi spui ce gândeşti, şi când eşti supărat şi te închizi în tine.
Perfect de acord cu tine la partea cu credinta ;). Si eu mi-as dori o persoana credincioasa langa mine. All in all, destul de greu de gasit. Hope we'll be lucky :D
RăspundețiȘtergerefoarte interesanta istoria acestor obiceiuri, insa, citind titlul ma asteptam sa iti exprimi si parerea despre casatorie.
RăspundețiȘtergereO să scriu şi părerea mea despre căsătorie, într-o zi fără prea multă inspiraţie
RăspundețiȘtergere