contact cu lumea aiurită

Conduceam liniştit pe o stradă liniştită până la un moment dat când l-am văzut pe un bărbat aruncând o sârmă destul de mare de pe trotuar chiar în mijlocul străzii. Ironia sorţii a fost că fix în dreptul lui se afla poziţionată o baltă cât toate zilele. Prin baltă am mers şi eu, şi el a mers să-şi schimbe hainele. De ce să fac eu pană, să pierd 30 de minute schimbând roata şi alte 30 la vulcanizare?
Fără îndoială, intenţia lui a fost bună, să ia ceva din drumul pietonilor, problema este că a aruncat în calea maşinilor. Putea să ducă frumos sârma la gunoi, şi fapta bună era întreagă; dar nu, pentru că unii fac bine doar în felul lor. Să le fie de bine.

Tot din categoria asta mai fac parte şi cei care toată zăpada / gheaţa de pe trotuar o aruncă în mijlocul străzii. De fapt zăpada este la marginea trotuarului, dar nici acolo nu e bună, trebuie anihilată de tot, ca să fie curat. Şi unde să o pună? pe mijlocul străzii, că trec maşinile şi se topeşte mai repede. Pot spune că e un posibil ucigaş? cred că da. Vai Doamne, ce dur sunt.

Dar îmi imaginez un scenariu: o zi frumoasă, iese omul în faţa casei şi toată zăpada de la marginea trotuarului o aruncă pe stradă; fericit că a făcut 'lumină' intră în casă. Vine o maşină cu 50 la oră, după porţiunea unde e zăpada aruncată tocmai trece un copil care nu se uită cine vine, din ce parte. Instinctiv, şoferul pune frână, dar de unde atâta aderenţă. Inevitabilul se produce. Cine-i vinovat? şoferul. Cine a cauzat totul? omul 'gospodar'. Pentru că atunci când este zăpada pe jos peste tot, se circulă mai încet, dar când este uscat iar dintr-o dată intri pe gheaţă, nu mai e mare lucru de făcut.

Dragilor, cu ce vă încurcă zăpada aia? ştiu că românii au talentul de a face lucruri inutile doar să spună că au făcut ceva, dar hai să mai şi gândim.