locuri preferate

Locul preferat unde am fost astăzi e destul de aproape de unde locuiesc. Este un loc de joacă, de ... socializare.

Este amenajat de primărie pentru blocurile din vecinătate şi e compus din: (parcă fac pentru şcoală:)) )
Teren de fotbal unit cu unul de volei, împrejmuite cu un gard de plasa de oţel tare.
Lângă ele este un mini-parc cu teren de joacă pentru copii. Nu are alei, ci este doar iarbă, excepţie făcând 'groapa' cu nisip'. Banci parcă picate din cer, adică fără simetrie, şi e foarte frumos aşa. Tot acolo sunt şi mesele din beton pentru bătrânii plictisiţi de soţii care ies la o tablă.
Mi-ar fi plăcut să fie şi ceva pomi/copaci pe acolo, dar nu sunt, asta e. Este o zonă foarte liniştită, genul de zonă în care aş locui, păcat că în loc de case sunt blocuri.

De fiecare dată când merg acolo mă gândesc că este nejustificat pesimismul multora cum că în ziua de azi internetul ne-a acaparat cu totul.
Eu doar privesc oamenii de acolo. Pur şi simplu. Stau în maşină, îmi pun picioarele pe bord şi zâmbesc. Avem toate categoriile de vârstă.
Sunt mamele cu pruncii lor în cărucioare ieşite la plimbare mai ales că este o zi cu soare. Are puţini dinţi azi soarele nostru, dar e mai bine decât să plouă.
Mai sunt copiii zbierând ca Tarzan, fetele cu seturile lor de ceai invitându-i şi pe alţii să ia o ceaşcă.
Cei mai mari apoi pe terenul de sport jucând fotbal. Îmi vin în minte frânturi de amintiri. Pot simţi cum este să sari, închid ochii şi-mi imaginez senzaţia de la sfârşitul zilei. Când trupul e prea greu pentru picioarele obosite, foamea imensă, transpiraţia incomodă.
Bătrânii joacă şah, table, rummy. Câte unul mai ofticos se enervează iar ceilalţi râd pe seama asta. Până la urmă jocul continuă.
Aud hohote de râs unite în jocul frumos al unei zile însorite.
Eu nu râd, dar îmi place.
O fată de vreo 10 ani se joacă tenis de picior cu un băiat tot cam de vârsta aia. Mi-a plăcut. A dat mingea peste gardul de 2 metri. Îl sare şi merge după ea. Pe acolo trec 2 fete mai mici decât ea, însă foarte cochete. Unele sunt fiţoase de mici.

Timpul s-a scurs, pornesc motorul şi vin acasă. Pe drum mă gândesc la celelalte locuri preferate şi încerc să-mi fac un plan când să merg şi pe la ele. Drumul e prea scurt aşa că planul mi-l fac în somn ;)