Pages

vineri, 20 martie 2009

cu uşurelul

Când eram mic nu înţelegeam de ce oamenii reduc viteza când iau un viraj, din firea mea nu prea înţeleg de ce unii oameni trebuiesc luaţi cu uşurelul. M-am prins azi cât de cât dintr-o experienţă.
A fătat căţeaua, au rămas 4 pui tare frumoşi, dolofani. Problema mea cu ei astăzi a fost că nu stau să îi atingă vreun om. Astăzi am incercat să-i ademenesc cu nişte sărăţele ce le aveam. Nu au fost pe gustul lor. "Sunteţi mofturoşi ha? lasă că vă vin eu de hac".
Am căutat printre colegi care avea ceva de mâncare la el. M-am rugat de o colegă să-mi dea jumătate din unicul ei sandwich ca să-mi duc planul la bun sfârşit. Am avut o dorinţă foarte aprinsă să îi mângâi, cel puţin pe unul dacă nu pe toţi.
N-am reuşit nici cu sandwich-ul. Păstrau distanţă cam de un metru de mine aşteptând să le umflu eu stomacul. "Aaaaaaaah, ticăloşilor, ei las că vedeţi voi".
După jumătate de oră era un soare foarte plăcut. Ce făceau 'clienţii' mei? dormeau. La soare. Pe iarbă. "Acum ai mei sunteţi"
Pentru că bătea vântul, am avansat uşor de tot spre primul cu vântul în faţă, ca să nu mă audă.
După două minute eram lângă el, mângâindu-l. El dormea, eu îl mângâiam, el se alinta neştiind cine îl face să se simtă aşa bine. "Ahaaa, acum îţi place? adică eşti prietenos doar când dormi?" De la un zgomot de pe stradă deschide ochii, mă vede, face o faţă din aia ca maimuţoiul la sfârşitul lui Ice Age, şi se depărtează tiptil tiptil de zici că l-aş mânca. "Puştiule, m-ai întristat, cum să mă respingi în halul ăsta?"
Am încercat să-l mai chem "cuţu cuţu, hai vino să-ţi dau ceva, cuţu cuţu. Vino că dacă nu când te prind te şi bat" (figurativ, că nu dau în animale).
Am trecut la următorul. Tot prin metoda fâş fâş, pâş pâş am ajuns să-l mângâi. Mi-a crescut inima când am văzut că mă vede şi totuşi nu fuge. "Tu mă iubeşti aşa-i? nu ca profitorul ăla de frate'tu"

Concluzia mea: pe unii oameni trebuie să-i iau cu încetul, şi apoi să râd de expresia lor când constată că hab-ar n-au cum au ajuns în situaţia respectivă. Privesc asta ca pe o armă puternică. Numai să nu intre pe mâna ălora care-şi văd ridurile de pe frunte drept circumvoluţiuni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu