acomodare

Am ajuns la concluzia că mă pot acomoda cu orice.
Prima oară când am condus, la şcoala de şoferi, îmi ardea capul. Ce să mai văd în jur, toata atenţia mea o aveau pedalele şi maneta cutiei de viteze. Ochii se uitau în faţă doar de formă, instructorul făcea aproape toată treaba. Cu timpul a început să-mi ardă capul din ce în ce mai puţin, până când m-am simmţit în largul meu, ca şi cum aş merge pe jos. Acum, când mă gândesc la asta, înţeleg mai mult maşinile de Şcoala care merg încet.
Prima dată când m-am angajat nu cunoşteam pe nimeni. Eram străinul lumii între atâţia oameni care parcă nici nu mă băgau în seamă. Cu timpul m-am mai deschis şi uite că din toată firma am ajuns al doilea om "cel mai vechi". Îmi place când mai vin colegi noi, îi fac să intre în ritm mai repede pentru că asta scurtează momentele de timiditate.
Prima dată când am fost cu o fată la întâlnire am fost teribil de aerian. Mai simţeam pe cineva cu mine, tot mai mult timp împreună. Mă gândeam uneori că nu mai am libertate, îmi mănâncă tot timpul. Apoi m-am acomodat, şi m-am simtit ca nou :)

Mă pot acomoda la orice schimbare. Doar să vreau.