Sunt un flegmatic total. Totuşi mi-am propus eu aşa, cu ceva timp în urmă, să devin mai coleric. Mai vorbăreţ, mai prietenos, cu gândurile prin nori, fără atât de multe grijuri pe cap. Într-un cuvânt, să fiu mai relaxat.
Toate bune şi frumoase, nu mi-a fost greu să mă adaptez, că doar am şi eu ca alţii un cârd întreg de prostii ce-mi trec prin tărtăcuţă. Doar că azi am realizat că o dată cu spiritul ăsta jovial, mă şi enervez mai repede. Imediat îmi sare muştarul, piperul, şi toate cele. Şi în loc să mă calmez cuminte, să mă retrag în colţul meu să-mi plâng viaţa crudă şi nemiloasă ce tocmai a dat peste mine, ce fac eu? Reacţionez imediat, mă uit urât, îmi arăt nervii prin acţiuni.
Ce să fac eu acum? Înainte parcă aveam mai multă stăpânire de sine, în mod sigur ştiu că nu mă enervam atât de repede.
Nu m-aş fi gândit la problema asta dacă nu mi-ar fi sărit în ochi consecinţele anumitor acţiuni pe care le-aş provoca în momentele 'roşii'. Sunt destul de uşurat că mi-am dat seama de asta până nu am provocat ceva daune.
E un Dumnezeu acolo sus, şi se pare că mă trage de mânecă.
Frumos. Doar că dacă-s prost şi nu iau aminte, o să fie doar vina mea.
Rămâne de văzut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu