Şi încă un an s-a dus

S-a dus, şi nu mai vine; ziua de ieri nu va mai fi niciodată. Orice ai făcut, a rămas acolo, şi va rămâne veșnic; este o crudă realitate în care trăim noi, cei care poate am vrea să dăm timpul înapoi să evităm anumite situaţii, să ne fi purtat mai frumos cu anumiţi oameni.
Nu putem schimba nimic, şi asta ar trebui să ne facă mai responsabili, mai conştienţi de faptul că greşelile din trecut ne influenţează în viitor.
Mă aprind puţin când mă întreabă unul şi altul "cum a fost 2008? ce planuri ai pentru 2009?"
Mă indispune pentru că îmi sugerează că schimbarea poate veni doar la cumpăna dintre ani. Adică, doar de anul nou să-mi fac planuri? doar de anul nou să mă uit unde am greşit şi ce am făcut bine?

Trebuie să mă întreb în fiecare zi lucrurile astea ... "unde am greşit? cum pot să nu o mai dau în bară?" Degeaba privim cu optimism sau pesimism anul care vine dacă nu facem ceva în privinţa asta. Dacă nu învăţăm nici macar din greşelile noastre ... suntem proşti grămadă.

Şi să fi prost este cel mai uşor lucru, nici nu-ţi dai seama, şi după aia dai vina pe soartă că te-a năpăstuit.

Eu unul abia aştept să vină 1 ianuarie, să mă duc să mă plimb prin oraş. Este cea mai frumoasă zi a anului, mai ales dacă este şi zapadă.

Povestea pianului

Te-ai întrebat vreodată cum funcţionează un pian? ce îl face să sune aşa frumos?
Clapele pe care apeşi sunt legate la ciocănele învelite în pâslă, iar aceste ciocănele lovesc în nişte corzi metalice care au anumite dimensiuni, în funcţie de notă. Corzile în sine nu produc sunet aproape deloc. Ceea ce auzi este produsul amplificării corzilor în placa de rezonanţă. Fără placa de rezonanţă nu ar exista pian.

Ceva de genul ăsta poate fi viaţa ta. Poţi avea clapele din cel mai scump fildeş, poţi avea corzile cele mai lungi, din materialul cel mai bun, poţi să şti cânta ca nimeni altul. Cu toate astea dacă nu ai placa de rezonanţă, acel CEVA care să formeze sunetul, să amplifice tot ce cânţi, eşti inutil.
Poţi să le ai pe toate astea, dar uneori te mai dezacordezi. Ce e de făcut aici? poţi cânta dezacordat, sau poţi fi acordat, dar asta doare. Cineva te va supune la presiuni, te va întinde, te va destinde, până când sunetele tale vor ieşi curate, fără urme de murdărie.
Atunci poţi cânta din nou.

be happy, be zurli

A fi fericit nu înseamnă doar a te simţi bine.
Când dai tot timpul tău pentru altcineva, când vezi cum pierzi clipe preţioase de care alţii profită din plin, când viaţa trece pe lângă tine cu viteză mai mare decât îţi poţi permite, când totul ţi-e împotrivă, şi totuși găseşti puterea printre lacrimi să mergi mai departe pentru altcineva, ei bine, atunci eşti fericit.
A fi zurliu înseamnă a ieşi din comun, atunci când eşti fericit nu ai cum să nu fi şi zurliu, pentru că din păcate adevărata fericire în zilele noastre este destul de ieşită din comun. Atrage atenţia oamenilor, înlătură prejudecăţi, nu-i pasă de reguli stupide; fericirea îşi face cuib pe casa omului înţelept.

Ce este omul înţelept? Citeşte Proverbele lui Solomon, e o carte care se găseşte în Biblie.