ce criză bre?

Gata fraţilor, putem răsufla uşuraţi că nu mai e criză, da? Să fie clar! Am muncit ppe brînci toată populaţia şi ne-a crescut economia pînă la cer, cam tot aşa cum creşte şi reputaţia noastră ca naţie.
Acum nu mai muncim atît, gata băi, ia mîna de pe lopată, tu n-ai auzit că am scos ţara din mocirlă? Ia de aici o berică şi pune-te la umbră. De acum putem sta mai liniştiţi, putem reveni la vechiul stil de lucru "cît mai puţin lucru, cîţi mai mulţi bani, chiar dacă mai şterpelim ceva, da-o-ncolo de treabă, să mănînce şi copiii o ciocolată".


S-a cam tras de muncitorii de rînd de cînd a început criza. S-au făcut restructurări, iar cei rămaşi au trebuit să facă şi treaba celor puşi pe liber iar, colac peste pupăză, li s-au scăzut şi salariile. Am învăţat în sfîrşit şi noi, romînii, cum se lucrează pe 'afară'. N-am învăţat însă cum să fim şi plătiţi ca dincolo; oricum, doar prostii ne-am cumpăra. Nouă nu ne este bine să avem bani mai mulţi decît pentru a supravieţui, că suntem lacomi. Tot mai mult, mult mai mult la mine, tot la mine, fericire absolută. S-a văzut ce facem atunci cînd avem bani mai mulţi decît ne trebuie. Băgăm frate la fe.ne.i, să ne crească traiul. Ne cresc facturile mai degrabă, dar asta e altă povestire nemuritoare prin care statul ne spune că are cîte un cot de fiecare romîn în parte de care îl doare.

N-a fost nici o criză în adevăratul sens al cuvîntului; am avut ce mînca, ce bea şi şoselele sunt tot mai pline cu tot mai mulţi cilindri în V, W şi ce-or mai scoate.

Din oameni ajungem ... animale

Că tot a fost sărbătoarea Rusaliilor, sau a coborîrii Duhului Sfînt, am dat o căutare pe internet să mai văd cum percep unii faza asta din viața creștinului.
Cei care se laudă că ei Îl cunosc în întregime pe Duhul Sfînt, că ei îl experimentează cel mai autentic, sunt cultele din aria penticostală și carismatică. Ei spun că atunci cînd vine Duhul Sfînt peste ei, nu mai au nici un control asupra ființei. Sunt una cu Duhul, chiar dacă manifestările îi fac să pară în ridicol în fața întregii lumi.

Am pus titlul ăsta pentru că în timp ce vizionam înregistrarea de mai jos, mă gîndeam că oamenii aceia și-au pierdut orice urmă de decență, orice respect de a fi om. Ei spun că în felul acesta îi face Duhul Sfînt să se bucure.

Ce spun eu? Acelea sunt niște emoții induse. La fel ca în rock-ul supărat, unde muzica îți trezește anumite mișcări violente.

trece şi asta

Parcă întristările se şterg mai greu din memorie ca momente de bucurie. De ce oare durerea lasa urme mai adînci în fiinţa noastră decît veselia? Este evident că necazurile ne schimbă, iar noi ne dorim atît de puţin să ne schimbăm. Nu e bine să-ţi doreşti necazuri, dar nu-i sănătos nici să n-ai deloc.

Învăţ să profit de durere pentru a nu rămîne prins acolo.

ai grija ce-ti doresti

un simplu act de bunatate