"one man in my heart"

Am remarcat că prin viaţa asta totul porneşte de la cele mai mici lucruri. Dacă tatăl îi dă voie fiului să vorbească urât cu mama lui - chiar şi în joacă- oare copilul nu va deveni răzvrătit? Oare nu cumva părinţii cresc un mic monstru?
Ce legătura are asta cu titlul şi piesa de mai sus? Şi în dragoste la fel stau lucrurile. Toţi avem cu ce să iubim, dar nu toţi ştim.
Ce se practică la scară largă, indiferent de sex, religie, naţionalitate este flirt-ul. Nu e ceva rău în sine folosit în doze sigure. Problema intervine când deja are un partener, şi se dă la altul. Şi nu este flirt nevinovat. Şi porneşte de la "mmmm, ce bine arată băiatul ăla" ... "ce bună e". Nu vreau să aud de scuza open-minded. Să o folosească cine-o vrea, în domeniul ăsta pentru mine nu există.
Pentru mine a avea o iubită înseamnă că sunt anumite gânduri, cuvinte rezervate special pentru ea, şi nu le spun altei fete. Şi de ce le-aş arunca fetelor la întâmplare? Şi-ar pierde sensul, puterea.
Cică "petrecerea burlacilor, dar o facem ca şi tradiţie, nu înseamnă că şi vom trece la acţiune" ... get it?

Nu mă mir că divorţează multă lume; nu mă mir nici că se miră toţi de asta.
Cam aşa stau lucrurile în viaţă, te iei după turmă, suferi ce suferă turma.

P.S. Nu sunt impotent, nu-s nici "curios"