Pages

marți, 17 februarie 2009

clipe în care tânjesc


Am şi eu anumite planuri pentru viaţă, câteva visuri acolo, să iasă la socoteală. Nu cunosc toţi paşii până la împlinirea lor, nu ştiu exact ce mă aşteaptă. Ce ştiu însă e că vreau.
Ce înseamnă să vreau ceva? Până la urmă asta mă defineşte pe mine ca şi om; ce vreau şi cât de tare lupt ca să-mi ating scopul. Nu este ca o maşină pe care o vreau. Este ca şi aerul pe care-l respir, am nevoie, tânjesc, mi-e dor, vreau, vreau, vreau şi gata. Analizez situaţiile actuale, asteptând o portiţă ca să "evadez". Aia este portiţa mea şi nu trebuie cu nici un chip să ratez. Nimeni nu mă poate opri, prea mult am tânjit, prea mult m-am gândit la asta pentru ca în final să văd visul făcut ţăndări.
Am zile în care visul meu este departe, imposibil de atins; atunci mă gândesc dacă nu cumva e mai bine să mă gândesc la ceva mai realistic, ceva mai de nivelul meu.
Sunt alte zile în care totul mi se pare posibil, viaţa îmi apare ca o tablă de şah în care eu mă asigur că mutările mele sunt bune.

Vreau ... offf.
Cred că mi-e stricat ceva mecanism prin cutia craniană, sau mi-am suprasolicitat cu fleacuri neuronul de hârtie.

Un comentariu:

  1. Zurliule, ce naiba se-ntimpla cu tine, man? Ca esti trist ca Fram, ursul polar cind l-au dus aia la circ, bagat intr-o cusca. Uite un zimbet de la mine, sper sa te molipsesti macar un pic, ce zici :))))

    RăspundețiȘtergere