Am şi eu anumite planuri pentru viaţă, câteva visuri acolo, să iasă la socoteală. Nu cunosc toţi paşii până la împlinirea lor, nu ştiu exact ce mă aşteaptă. Ce ştiu însă e că vreau.
Ce înseamnă să vreau ceva? Până la urmă asta mă defineşte pe mine ca şi om; ce vreau şi cât de tare lupt ca să-mi ating scopul. Nu este ca o maşină pe care o vreau. Este ca şi aerul pe care-l respir, am nevoie, tânjesc, mi-e dor, vreau, vreau, vreau şi gata. Analizez situaţiile actuale, asteptând o portiţă ca să "evadez". Aia este portiţa mea şi nu trebuie cu nici un chip să ratez. Nimeni nu mă poate opri, prea mult am tânjit, prea mult m-am gândit la asta pentru ca în final să văd visul făcut ţăndări.
Am zile în care visul meu este departe, imposibil de atins; atunci mă gândesc dacă nu cumva e mai bine să mă gândesc la ceva mai realistic, ceva mai de nivelul meu.
Sunt alte zile în care totul mi se pare posibil, viaţa îmi apare ca o tablă de şah în care eu mă asigur că mutările mele sunt bune.
Vreau ... offf.
Cred că mi-e stricat ceva mecanism prin cutia craniană, sau mi-am suprasolicitat cu fleacuri neuronul de hârtie.
Zurliule, ce naiba se-ntimpla cu tine, man? Ca esti trist ca Fram, ursul polar cind l-au dus aia la circ, bagat intr-o cusca. Uite un zimbet de la mine, sper sa te molipsesti macar un pic, ce zici :))))
RăspundețiȘtergere