este o zi nouă

Am auzit o comparaţie ce mi-a plăcut. Se spune că un an este asemănător cu un dulap cu multe sertare, câte unul pentru fiecare zi a anului.
Când mă trezesc, se deschide un sertar, când se termină ziua, sertarul se închide, se încuie şi nu se mai poate umbla la el.

Mă gândesc că îmi pot aminti în mare ce am pus în acele sertare, îmi dau seama că nu mai pot umbla la ele, şi totuşi nu-mi pot scoate din minte că dacă sunt ţinute şi nu aruncate, înseamnă că într-o zi, cumva, ele se vor deschide din nou. Voi vedea lucruri pe care le-am uitat, dosare ce mă fac vulnerabil, articole cu tentă jenantă cât şi lucruri frumoase.

Mă cam înfior când realizez cât de uşor am luat unele zile la mişto, câte am făcut crezând că nimeni, niciodată nu o să le descopere. Toate ăstea mă fac să mă gândesc serios la ce fac, nu doar în viitor, ci astăzi; cu ce mă duce ziua de azi mai aproape de viitorul meu. Totuşi nu vreau să devin nenea seriosul, sobrul care este ahtiat să fie cât mai aproape de perfecţiune uitând că este om. Încerc doar să fiu mai conştient că ceea ce fac acum, azi, va avea rezonanţă în viitor. Era un citat care se apropia de ce am zis, dar l-am uitat.

Aşa că, ce-am pus în sertarul de azi?

Mă duc să sparg toate sertarele din casă, poate găsesc o zi mai bună decât cea de ieri :)