o lume pesimistă

Ca şi sondaj la modul general, se ia un grup de oameni şi se trânteşte în mijlocul altui grup de oameni.

Un individ din primul grup este rău. Părerea grupului înconjurător?

- Toţi sunt la fel, o apă ş'un pământ.

Un individ din primul grup este bun. Părerea grupului înconjurător?

- Doar el este aşa.

zoo

Poate că sunt eu prea dezinteresat de anumite aspecte ale vieţii, dar grădina zoologică mi se pare tristă. Deşi animalele sunt mai bine tratate ca 'pe vremuri', au spaţiu mai mult, tot triste rămân. Mergem la zoo, yey, ce minunat, vedem animalele sălbatice. Stop! Care sălbatice? Tigrii fioroşi doar îi vezi tolăniţi în iarbă, la soare, scobindu-se între dinţi. Unde-i ursul care urla de tremurau geamurile? aaaa, uite-l acolo făcând acrobaţii ca să primească două acadele Sugus.

Noi facem natura să fie amuzantă; ce frumos, ce sentiment inefabil de rasă dominantă avem când mergem la cuşca leului, şi îi spunem "Hei dragă ce faci? nu ieşi la vânătoare?" Cred că ar răspunde .. "ies; deschide numai poarta".

Let's have fun with lions; they eat dogs.

reclamă nereclamă

să mergem la munte

Atracţie puternică este muntele pentru muritorii de rând. Însă are o semnificaţie diferită pentru anumite categorii.

Pentru unii "hai la munte" înseamnă "Eu aduc grătarul; băi! care merge să cumpere mici şi carne? Şi să nu care cumva să uitaţi berea că n-am făcut nimic". Ei bine, şi merg oamenii noştri la munte. Mai bine zis la poalele muntelui, adică doar unde pot ajunge cu maşina. Instalează toate catrafusele, îl pornesc pe guţă şi dă-i pe petrecut; fum, fotbal, râsete, bere. Luni când îi vezi, "cum a fost la munte?" .. "aaaaa, fenomenal!!! să-l fi văzut pe gigel cum a căzut în apă de mangă ce era, şi am luat de pe drum şi o fetiţă de ne-am distrat noaptea; toţi, deodata. Extraordinar a fost, aşa ceva mai rar". Eh, nu e chiar atât de rar.

Pentru alţii semnifică o ascensiune spre vârf. Nu se mulţumesc doar să îl vadă, vor să îl atingă. Cu rucsacul plin în spate, ascensiunea nu e uşoară. Dar continuă, vacarmul manelelor rămâne mult în urmă. Nu le ia mult să constate că sunt singuri; şi câţi erau la poale, muşuroi de cetăţeni care au venit la munte. Aici, liniştea e la ea acasă. Se pot auzi chiar şi păsările ciripind. Deşi urcuşul se lasă şi cu piedici, efortul se merită. Se încarcă din plin cu natură, şi asta se simte în trup, în psihic, şi în nici un caz nu este ceva negativ.

Deşi ar fi mai multe, am scris doar două categorii. Diferenţa e clară.

aruncaţi Bibliile

... toţi cei care nu le credeţi. Sunt şi aşa destui ipocriţi.

vecinii şi taclalele

Poate sunt eu prea ticălos, sau poate prea insensibil, dar nu-mi plac defel discuţiile lungite cu vecinaşii mei preaminunaţi. Un exemplu. Vine în seara asta unul să mă roage să îl ajut cu o chestie. Am fost de acord, dar de fapt scopul lui era să mă ţină pe mine de vorbă. De la subiectul nostru practic a ajuns la ţânţari, ce caldă e căldura, traficul infernal din România, şi altele. Eu, cu o mutră plictisită şi total dezinteresată, mă uitam la el, de fapt prin el. Nu i-am spus nimic azi, dar data viitoare nu scapă aşa uşor.

Nu sunt împotriva conversaţiei amicale, dar când îmi depăşeşte pragmatismul cu mult, pur şi simplu atacă frontal neuronul, şi aşa slăbit el după bătăile luate de la mine.
Ca să închei într-o notă optimistă, să nu-i las pe vecini singuri, mă mai încing şi cei care mă sună când am treabă, şi ei au chef de poveşti cu reni şi zâne din ciocolată. Măi nene frate, dacă te plictiseşti, du-te şi te culcă, nu mă suna pe mine când sunt plin până în gât în lucru şi să mai şi conversez jumătate de oră.

Punct. Şi de la capăt, dar mâine. :)

raza mea de soare

Au fost cele mai speciale momente pe care le-am trăit. Mergeam cu maşina şi dintr-o dată o rază de lumină ca şi cea din poză era peste mine, şi se mişca împreună cu mine. A durat cam un minut dar m-am simţit cuprins de o uimire de neexplicat.
Ce fain ar fi să călătoresc în fiecare zi prin o rază de lumină.

jumătăţi de oameni

Pe zi ce trece mă descopăr tot mai mult, şi în special descopăr un anumit fix ce îl am nu ştiu de unde. Nu-mi place, ma simt foarte inconfortabil, să fac lucrurile cu jumătate de măsură, să gândesc doar pe jumătate, să acţionez pe jumătate. "Jumătate" este un termen aproximativ. Este destul de păgubos uneori fixul ăsta, şi cei care ţin să facă treabă de calitate ştiu la ce mă refer. De multe ori rămâne doar satisfacţia lucrului bine făcut, nici vorbă de recompensă.

Când observ oameni 'ologi' mă cuprinde tristeţea.
Tot poporul românesc este anti-corupţie, dar mulţi sunt corupţi.
Neamul nostru este creştin şi ne mândrim cu asta. Problema e că foarte mulţi habar nu au ce înseamnă să fi creştin, ce înseamnă să fi "urmaş al lui Hristos". De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, religia neamului este una doar de etichetă, neluată în serios. În Biblie scrie să-ţi iubeşti duşmanul, dar de fapt la urechile oamenilor ajunge să te răzbuni pe duşman. În Biblie scrie să fi sfânt. La capitolul ăsta se împart puţin oamenii. O parte consideră a fi sfânt o mare onoare rezervată doar anumitor indivizi, altă parte asociază sfânt cu prost, iar o mică părticică are credinţa că într-adevăr ei pot fi sfinţi şi îşi dau interesul. Nu mai spun şi de partea sexualităţii, pentru că este clar ca bună ziua.
În concluzie, una spunem, alta facem. Sunt surprins şi destul de enervat uneori când observ nedumerirea pe feţele lor. "Dar de ce dom'le? E normal să fie aşa"

Poate într-o zi voi vedea oameni întregi plimbându-se în parc, crescând şi educându-şi copiii 100%.

vreau să mă plouă

Sunt atât de încins zilele ăstea, încât nu-mi mai încap în piele. Ştiu că "nu-mi mai încap în piele" se foloseşte când aş fi bucuros nevoie-mare, dar mi s-a părut potrivită şi aici. E o senzaţie cu totul nouă. Asta pentru că sunt încins atât fizic, cât şi psihic. Majoritatea se aşteaptă ca eu să fac totul, au impresia că eu chiar sunt robot şi nu am altceva de făcut decât să lucrez şi să dorm. Şi încă nici să dorm bine. Văd cum se apropie de mine o izbucnire nervoasă. Cum se întâmplă în cazul vulcanilor. Ţin în ei, până într-o zi când dau pe dinafară şi se răcoresc.

Sunt la câteva picături micuţe de o izbucnire, şi apoi o să fie bine.
A plouat azi, dar nu şi în mine.

hai, vii?

Cum unde?
Nu o văd din depărtare, e protejată de copaci. Pe doi din aceşti brazi am prins hamacul pentru nopţile calde.
De cum ajung în apropierea cabanei mă copleşeşte un miros fantastic de iarbă udă. Se aude şi izvorul care şiroieşte în lumea lui în dreapta cabanei.
Cabana este construită din buşteni aşezaţi orizontal unul peste altul. Toată construcţia este pe piloni solizi. Intrarea dă direct în sufrageria mare, şi primul lucru pe care îl văd este şemineul plantat în capătul celălalt al camerei. Zâmbesc, mă gândesc la serile petrecute acolo într-un scaun legănat, lângă lemnele trosnind, cu un ceai de scorţişoară şi câinele dormind la picioare, citind ceva din Jack London, chiar dacă i-am citit cărţile de nenumărate ori.
Sufrageria are 2 ferestre mari pe peretele cu uşa, şi în ea este înclusă în partea dreaptă şi mini-bucătăria. Pe peretele din faţă mai sunt două uşi, în stânga, şi în dreapta şemineului. Ele dau spre cele două dormitoare mobilate sumar, care au şi ele câte o fereastră ce te îmbie să priveşti freamătul pădurii. Dormitoarele sunt încălzite de spatele şemineului, construit în perete în aşa fel ca jumătate să fie în sufragerie, şi jumătate în dormitoare.
Partea din stânga a sufrageriei are o uşă care dă în baie.

Ies afară pe verandă, în dreapta mea vântul leagăna balansoarul fără nici un scârţâit. Mă aşez în el, închid ochii şi inspir aer rece. Sunt liniştit.

ouăle noastre

Bune, delicioase, hrănitoare cică. Totuşi de o vreme şi-au cam pierdut şi ele proprietăţile nutritive, gustul, aspectul. Eu le numesc pe ălea ouă palide. Gălbenuşul îl confund cu albuşul, se vede pe el că e slab. Cum aş putea să uit gustul gălbenuşului -care chiar era galben, un galben închis- de la ţară când ne făcea bunica drub? Chiar şi gol era de o aromă inconfundabilă. Acum? Acum prea puţin mănânc ouă, sunt seci; la ţară mai sunt şi din ălea originale, dar mai puţin. Distribuţia e în floare.
Câteva lucruri interesante despre ouă. Culoarea lor este determinată de specia de găină. Ea 'produce' aproximativ 255 de ouă pe an. Prin urmare dacă fac 365 x 24 / 255, rezultatul este că pentru un ou, unei găini i se duc din viaţă vreo 34 de ore.
Ah, dar cum să fie ouăle bune dacă găinile nu sunt bune? În industria ouălelor sunt implicate peste 1 miliard de găini. Ei bine, aceste găini nu fac toată ziua decât să bage în ele mâncare, să bea apă, fără să se poată mişca. Nu pot să-şi întindă aripile, nu au ce scormoni, sunt într-un fel robotizate. Acum îmi dau seama că găinile sunt cele mai chinuite fiinţe de pe pământ. Legea încă permite asemenea condiţii.
Cam aşa arată o găină robotizată, zombie.



De cocoşi ce să mai zic, aştia îş tăiaţi direct, deoarece sunt neproductivi.

Vreau să stau la o casă cu găini, cocoşi, pisici, câini şi alte necuvântătoare.

igienă, te mănânc

Am avut nişte zile în perioada asta în care treceam pe lângă unii oameni şi regretam instantaneu. Nişte bombe urât mirositoare ambulante. Nu merg decât foarte puţin cu mijloacele de transport în comun, şi sunt în mare scutit de asemenea arome. Nici mie nu-mi place uneori să mă spăl (uneori cu apă rece) dimineaţa devreme, dar trebuie, nu e opţional.

cu picioarele pe pământ

Sunt 2 stări mari şi late: pesimism, realism, optimism. De obicei când se spune că o persoană a revenit cu picioarele pe pământ, se referă la faptul că a conştientizat că viaţa nu este tocmai roz, că prea uşor vede lucrurile. De cele mai multe ori referirea asta se face la optimişti.
Dar eu mă gândesc că şi un pesimist poate fi adus cu picioarele pe pământ.
Optimismul şi pesimismul le văd ca fiind stări ale centrului emoţional. Dacă primesc o veste bună dimineaţa, la prânz sunt invitat în oraş de o persoană dragă, sunt jovial toată ziua. Asta nu înseamnă că nu mai sunt oameni cu inima zdrobită, săraci, nenorociţi. Extrema cealată este pesimismul.
Realismul însă depinde de voinţă, de dorinţa de a fi obiectiv. În fiecare zace o doza mai mare sau mai mică de optimism şi pesimism. A fi cu picioarele pe pământ înseamnă conştientizarea realităţii indiferent de starea inimii. Cam greu; când lumea mea este întoarsă invers de ce mi-ar mai păsa de lumea din afara?
Eu sunt realist, şi îmi place să fiu obiectiv. Micile scăpări sunt visele cu ochii deschişi ziua'n amiaza mare. Am fluctuaţii de extreme dar mă chinui să rămând în echilibru, şi cred că asta m-a salvat de multe neajunsuri.

compromis

Am făcut câteva compromisuri majore la viaţa mea pe care le regret, şi dacă aş putea, le-aş schimba. În momentele acelea am căutat să nu cedez, dar nici să nu se simtă partea cealaltă ofensată, şi prin portiţa asta s-a strecurat domnul compromis ca să mă ... compromită. Nu în faţa celorlalţi, nu, ci în faţa mea. Să-mi spună verde în faţă: "Vezi? Degeaba te crezi om cu principii că până la urmă tot o dai în bară!". A avut dreptate, totuşi am învăţat din experienţa aia, şi sunt sigur că data viitoare o să-l tachinez eu: "Ei? Unde ţi-e puterea, curajul?"
Îmi plac oamenii integri, şi mă străduiesc, oh, mă străduiesc atât de tare să fiu şi eu.
Am văzut pe undeva "Ceea ce permiţi, aceea încurajezi". Cât de adevărat, şi cât de crud pentru cei care fac o regulă din 'nu e treaba mea'. Câte cazuri nu sunt, şi au să mai fie în care oameni simpli sunt jefuiţi, bătuţi în plină stradă, fără ca cineva să ridice un deget.
Permiţi violenţa? O încurajezi. Este un rău necesar? Dacă ar fi răul acesta în familia ta, ar mai fi necesar atunci?. Greu de digerat.

Jesus take the wheel

Este tare fain să-ţi cânte copilul aşa în timp ce conduci :))

trebuie să recunosc

Nu, nu sunt emo, doar că mi-a plăcut imaginea. Recunosc însă că mi-e dor tare. Ştiu, e urât din partea mea să nu-ţi spun dar m-am săturat să vorbesc în vânt. Aş împărţi multe cu tine, dar ştiind că nu-ţi pasă, îmi piere tot cheful. Mai bine tac, înghit în sec, şi aştept ca viaţa să meargă mai departe. Sunt conştient că nu e asta cea mai mare tragedie, aşa că o să mă străduiesc să fiu mai nepăsător, şi să mă gândesc la alte lucruri. În fond, am toată viaţa înainte şi nu trebuie neapărat să fiu legat de tine.

răul de mine

Mi-am amintit azi de o întâmplare cu un cuplu prieten. Seară, eu fără pic de chef de ieşit din casă, ei 'haaaaai'. M-au obligat psihologic. M-am enervat şi le-am zis că o să fiu tare antipatic, şi am fost. Toată plimbarea am vorbit cu o fată la telefon. Nu lucruri de amor, doar banalităţi, să treacă vremea. Mai aruncam un ochi şi la cei doi de lângă mine, se observa puţină indignare pe faţa lor. Aproape când am ajuns acasă am terminat conversaţia şi i-am întrebat: "Şi ce mai ziceţi voi?" Întrebare deloc inteligentă şi teribil de sadică.
De atunci s-au lecuit să tragă de mine să fac ceva. Suntem prieteni în continuare :)
Nu ştiu exact de ce mi-am amintit acum de faza respectivă, probabil pentru că e unu mai şi merg la plimbare. De data asta de bunăvoie :) Şi chiar de o să plouă, iau pelerina şi tot merg.

Mi-am mai amintit o întâmplare de dinainte de 1989 legată de "Asta-i viaţa, ăsta-i trai, să trăiască unu mai" Nu ştiu însă dacă-i adevărată.

Unu mai prost ca altul.

uneori scopul scuză mijloacele ?

Covrigii bavarezi

O zi aşa de liniştită, soarele nici prea puternic, nici prea cu dinţi. Am mers în Kaufland să iau ceva de mâncare şi mi-am amintit de entuziasmul Larisei pentru covrigii bavarezi. I-am spus că nu văd nimic special la ei, arată aproape normal, dar ea nu, că batman şi robin. Astăzi m-am gandit să nu mor fără să văd cum sunt la gust, aşa că i-am luat, având aer plictisit de om care n-are ce face. Primul gust m-a lăsat fără cuvinte, la propriu pentru că aveam gura plină, şi la figurat pentru că au un gust fenomenal, special ... bavarez :))

mâine

Nici n-a trecut bine ziua de azi, şi deja mă gândesc nu doar la ziua de mâine, ci la toată săptămâna. Şi totuşi n-aş vrea să vină mâine. De ce luni e ziua cea mai aiurită? Ştiu, de aia.
Mă simt ca la şcoală prin clasele primare. Duminică făceam baie, pregăteam hainele, papucii, absolut tot ce-mi trebuia pentru a doua zi. Duminică seara era o atmosferă gen "viaţa relaxantă s-a dus, acum intrăm în rândurile oamenilor serioşi". Nu-mi plăcea deloc, şi nici acum nu-mi place. Singura excepţie când îmi place duminica seara este când nu lucrez a doua zi.
Am pus titlul 'mâine' şi eu scriu despre azi. Merge şi aşa. Am tendinţa să mă gândesc ce o să fie mâine, dar nu o fac, pentru că în mare ştiu şi nu vreau să stric surprizele zilei. Da, ar trebui să dorm acum. Cică.

ziua mea leneşă

Astăzi am 'sărit calul' la aspectul relaxare. Adică n-am făcut nimic toată ziua, excepţie făcând să zicem plimbarea mai de dimineaţă până când m-a prins ploaia. De atunci am mâncat, am dormit mult, foarte mult, am cântat, m-am uitat la filme, am citit o mulţime de ştiri, noutăţi, în tot timpul ăsta am ascultat muzică.
Totuşi a avut şi ziua asta noutatea ei; am simţit pentru prima oară un cutremur. Eu îmi imaginam că este ceva foarte brusc, ca şi când aş merge prin gropi. Dar de fapt este ca şi când aş merge cu barca, foarte fain.

Nu ştiu cum să definesc un sentiment într-un cuvânt. Văd că până la urmă am dreptate, nu-mi place, dar sunt mulţumit totuşi că am avut dreptate. Este ciudat.

Este foarte frig afară, neobişnuit de frig pentru perioada asta. Anul trecut eram în pantaloni scurţi, anul ăsta dârdâi şi în pantaloni lungi.

Ah, nu mă uit eu la televizor dar mai consult uneori anumite site-uri. Nu pot să spun că m-a surprins, dar mi-a creat o repulsie fenomenală site-ul proTv-ului. Ei se ocupă şi de sânii nuştiucui, dar şi de bolnavii de leucemie. Chiar lângă poveşti emoţionante despre oameni care nu mai au speranţă, şade bine frumos Alice cu a ei caterincă şi "De unde mortii ma-sii atatia bani?!"
Ar trebui să mă enervez oare? Am eu ale mele, n-are rost.

Mă duc să 'stric' seara cu Brother Bear, pentru copilul din mine.

pericolul de a fi fain

Eşti în necazuri dacă eşti frumos. Eşti în necazuri şi mai mari dacă n-ai nici minte.
Sunt şanse mărite să atragi oameni superficiali, nesinceri. După ce se vor sătura de frumuseţea care, să admitem, e trecătoare, vor căuta alt cuib. Poţi să fi înţelept, ei nu înţeleg cu ce se papă caracterul. Sunt atraşi doar de trupul tău, nu-i interesează ce ai în dulăpiorul minţii tale. Din cuvinte pot părea interesaţi de cum gândeşti doar pentru a dobândi ceea ce visează. Cu o persoană urâtă toţi sunt sinceri, dar cum să-i spună unei fete gigea că e limitată? el cum îşi poate adăuga încă o cucerire pe listă?

Femeile sunt mai expuse decât bărbaţii. Unele sunt foarte complexate. Începând de la "nu-i frumos să întrebi o doamnă câţi ani are", şi până la "mă gândesc cu teamă la bătrâneţe, chiar o să am riduri; mai bine mor tânără şi frumoasă". Sunt foarte revoltat. Dacă la atât se limitează farmecul vieţii, atunci trăiesc degeaba. Ce este aşa urât să fie în vârstă? De ce trebuie să fie perfectă? Este destul de stresant să trăieşti o viaţă de nemulţumire continuă, când viaţa poate fi atât de fascinantă prin simplitate, sinceritate :)

Nu, frumuseţea nu contează atunci când îmi aleg prietenii, sau soţia. Dacă ar fi să îmi placă de cineva în scaun cu rotile, fără nici o ezitare m-aş căsători cu ea.
Îmi dau seama cum adevărata frumuseţe este cea a caracterului, nu este uşor de trecut peste obstacole. Puţini, prea puţini o găsesc, dar ei sunt oamenii fericiţi.
Unul dintre ei vreau să fiu şi eu. Nu este film, este viaţa din plin.

femeile şi ... toaleta

Iară mă iau de ele, pentru că nu pot să le înţeleg. Uneori am impresia că fac asta doar să pună nervii celorlalţi la încercare. Dacă o să trebuiască să merg la baie, şi să am de ales între una cu 20 de bărbaţi la coadă, şi una cu 3 femei, o aleg pe prima. Dar când e baie comună, oh Doamne, mă duc în tufiş, dau o tură de oraş pe jos şi tot ajung mai repede decât aş fi stat după o femeie. Aş putea părea misogin, dar nu sunt. Pur şi simplu aspectul ăsta îmi solicită piticul răbdării.

Doamnă dragă, dar de ce trebuie neapărat să te pensezi în toaleta restaurantului? De ce trebuie să încerci o nouă coafură tocmai în toaleta trenului? Şi asta tocmai când la uşă stau câţiva oameni chinuiţi de vezică şi de profundele regrete de a fi luat acelaşi tren cu tine.
Doamnelor, e chiar necesar să discutaţi ultimele bârfe din Cancan deşi v-aţi terminat treaba? Este revoltător cum unele merg împreună la toaletă doar pentru a discuta singure. Fix la baie? ce este aşa special acolo de vă place atât de mult? Neuronul ambiţiei a dat faliment, a spus că el pleacă de la mine dacă mai insist să pricep ceva.

Da, am generalizat intenţionat.

Dă-te bă mai încolo

Mi-i imaginez pe ucenicii lui Isus mergând la piaţă să cumpere cele necesare pentru paşte. Încă de la intrare drumul spre intrarea în piaţă este un labirint. Printre maşini, care mai de care mai solide, toate literele alfabetului se află acolo. Un umflat claxonează în neştire deşi el a blocat strada, că vrea să iasă. După infernul din stradă coboară în gheena din piaţă.
Zici că intri într-o vie, ciorchini de oameni stau îngrămădiţi la câte un magazinaş de pe margine să "cumpăr şi eu maică, să avem şi noi ceva pe masă ca ceilalţi, că e păcat de nu". Se pierd ore la cozile pentru bunătăţuri, timpul pierdut fiind îmbunătaţit cu nervi. "Uite şi la mâcâita aia de la casă cum se mişcă", "haideţi doamnă că n-am venit să stau toată ziua aici", "eh, tot e mai bine acum, ştim că putem prinde ceva carne; pe vremea mea stăteam cam degeaba". Intră unul nervos "băăăăăă, care mi-ai blocat maşina?" ... nici un răspuns. "Mă duc să-ţi sparg roata atunci". "Stai că vin şi o dau imediat, nu vezi că stau la coadă?"
În rest, copii plângând după fustele mamelor, nervoase şi ele că bărbatul s-a dus la o 'cinzeacă' mai încolo. Gunoi pe jos cât cuprinde, de la 'pempărşi' la haine rupte, fac atmosfera una demnă de gheenă.

Revin la ucenici. În mijlocul aglomeraţiei zăresc un magazinaş ce nu avea promoţii. "O pâine şi o sticlă cu vin vă rog".
Şi au plecat, simplu, liniştiţi, în urma lor rămânând acelaşi neam credincios datinei de paşte.

de la deia cadou

M-a învrednicit Andrea cu o leapşă 'mică'. Să văd cât sunt de vrednic acum :)

1) Ia cartea cea mai aproape de tine,deschide la pagina 18, şi găseşte rândul 4:
IALA, JALA, YALA. (V. Iaala).

2) Întide-ţi braţul stâng pe spate cât de mult poţi. Ce atingi?
Colţarul.

3) Care a fost ultima emisiune pe care ai văzut-o la TV?
Asta e bună întrebare, nu mai ştiu, sunt cam mulţi ani.

4) Fără să te uiţi la ceas, spune ce oră este?
În jur de 6.

5) Acum uită-te la ceas, ce oră e?
5:59 :)) ah, aproape fix.

6) Când ai făcut ultimul pas afară? Ce făceai?
Am venit de la maşină.

7) Înainte să începi chestionarul acesta, ce ai făcut?
Am mâncat.

8) Ce porţi acum?
Pantaloni scurţi şi tricou.

9) Ai visat noaptea trecută?
Da, ceva unic, doar că nu mai ţin minte acum.

10) Când ai râs ultima dată?
Ieri seară.

11) Ce e pe pereţii camerei în care te afli?
Ceas de perete, raft de cărţi, răftuleţe cu diverse chestii.

12) Care e ultimul film pe care l-ai văzut?
Happily Never After 2.

13) Dacă ai deveni multi-milionar peste noapte ce ai face banii?
O casă în zona în care îmi place, o maşină cât de cât, o parte la bancă, şi jumătate din tot i-aş da unde aş şti că îi folosesc bine. Viaţa mea în continuare ar fi la fel, doar modificări de .... peisaj :D.

14) La ce te gândeşti acum?
La ... cineva; nu ar trebui.

15) Dacă ţi-ai putea pune o dorinţă, şi ştii că se va îndeplini care ar fi aceea?
Asemeni 'deiei': "Să am puterea să dau timpul înapoi oricând vreau".

16) Imaginează-ţi că primul tău copil este o fată, cum ai vrea să o cheme?
Maya.

17) Imaginează-ţi că primul tău copil va fi un băiat, cum ai vrea să îl cheme?
May. :)) glumesc. Aş vrea, aş vrea să-l cheme Filip.

18) Gata, asta a fost tot. Mai vrei?
Da. :))

Dacă vor să o preia Eliza şi Otilia.