Pages

sâmbătă, 2 mai 2009

trebuie să recunosc


Nu, nu sunt emo, doar că mi-a plăcut imaginea. Recunosc însă că mi-e dor tare. Ştiu, e urât din partea mea să nu-ţi spun dar m-am săturat să vorbesc în vânt. Aş împărţi multe cu tine, dar ştiind că nu-ţi pasă, îmi piere tot cheful. Mai bine tac, înghit în sec, şi aştept ca viaţa să meargă mai departe. Sunt conştient că nu e asta cea mai mare tragedie, aşa că o să mă străduiesc să fiu mai nepăsător, şi să mă gândesc la alte lucruri. În fond, am toată viaţa înainte şi nu trebuie neapărat să fiu legat de tine.

6 comentarii:

  1. Wow... cine te-a suparat in halul asta? Cui nu-i pasa de ce spui tu? Cine nu te baga in seama de ai senzatia ca vorbesti singur?
    Toate astea sunt doar intrebari. Raspunsurile trebuie sa vina natural si sa te ajute sa imparti foaia in doua, jumatate cu bune, jumatate cu rele. Daca balanta inclina spre jumatatea cu bune, da-i mai departe, nu te opri! In fiecare din noi exista un emo mic, care se lupta sa iasa la lumina, depinde de nnoi daca reuseste sau nu :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred că sunt pe la jumătate, de fapt eu am impresia că sunt la jumătate, pentru că sunt înclinat mult în partea bună.

    RăspundețiȘtergere
  3. I always tell people to look around. They never listen.

    RăspundețiȘtergere
  4. okey. te ascult... vorbeste!
    sau poate ca e mai bine sa nu ...
    si eu as avea multe sa iti spun ... poate e mai bine sa nu stii !

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonim, să mă ierţi, dar m-ai făcut să mă amuz :) mulţumesc.
    Vorbesc, sună-mă şi o să-ţi spun :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Verde Ursuz, it's not so easy.

    RăspundețiȘtergere