Sunt 2 stări mari şi late: pesimism, realism, optimism. De obicei când se spune că o persoană a revenit cu picioarele pe pământ, se referă la faptul că a conştientizat că viaţa nu este tocmai roz, că prea uşor vede lucrurile. De cele mai multe ori referirea asta se face la optimişti.
Dar eu mă gândesc că şi un pesimist poate fi adus cu picioarele pe pământ.
Optimismul şi pesimismul le văd ca fiind stări ale centrului emoţional. Dacă primesc o veste bună dimineaţa, la prânz sunt invitat în oraş de o persoană dragă, sunt jovial toată ziua. Asta nu înseamnă că nu mai sunt oameni cu inima zdrobită, săraci, nenorociţi. Extrema cealată este pesimismul.
Realismul însă depinde de voinţă, de dorinţa de a fi obiectiv. În fiecare zace o doza mai mare sau mai mică de optimism şi pesimism. A fi cu picioarele pe pământ înseamnă conştientizarea realităţii indiferent de starea inimii. Cam greu; când lumea mea este întoarsă invers de ce mi-ar mai păsa de lumea din afara?
Eu sunt realist, şi îmi place să fiu obiectiv. Micile scăpări sunt visele cu ochii deschişi ziua'n amiaza mare. Am fluctuaţii de extreme dar mă chinui să rămând în echilibru, şi cred că asta m-a salvat de multe neajunsuri.
ohoho, eu nu mă înţeleg, dar uneori am impresia că ştiu tot despre mine. ei bine?
RăspundețiȘtergereEi bine? Nu ştiu ce vrei să-ţi spun. Eu uneori nu mă înţeleg şi tot uneori, foarte uneori :P am impresia că ştiu tot despre mine.
RăspundețiȘtergereEi bine...;)). Eu zic ca ma cunosc si ma inteleg doar ca sunt unele lucruri in caracterul meu pe care as vrea sa le schimb (dar defiecare data ma las dusa de acelasi compromis), lucruri bune teoretic, dar care practic ii fac pe altii sa profite si putini sunt oamenii in ziua de azi care sunt atenti la detalii. Intr-adevar fiecare are atat o doza de optimism cat si de pesimism...la mine predomina optimismul :)) sau mai bine zis ma pot considera o realista care de multe ori prefera sa treaca cu vederea peste partea proasta si sa vada jumatatea plina a paharului. Eu cred ca starea asta e mai mult influentata de anturajul in care esti, de familia in care ai crescut, de felu tau de a vedea lucrurile, de ce ai vazut ce ai simtit etc. si asa iti formezi o imagine de ansamblu asupra vietii. Ca si optimist poti sa speri sa visezi si apoi sa te lovesti de un stalp si...buff! te trezesti la realitate, dar ca si pesimist nu te lovesti de nimik, practic esti mereu in stalpul ala sa zic asa...Realistul l-as include tot la categoriile astea doua, adica o oscilatie intre cele doua, mi se pare foarte normal in lumea in care traim :)...
RăspundețiȘtergereCa şi pesimist te loveşti de ceva stâlp din "ciocolată" şi te trezeşti că nu este atât de rău cum credeai.
RăspundețiȘtergereIdeal este sa fi un realist visator dar trebuie sa stii sa combini cele doua stari in functie de situatie
RăspundețiȘtergereDa, dar zidul ala din "ciocolata" arata ca un obstacol de care nu reusesti sa treci :P
RăspundețiȘtergereAsta se întâmplă dacă nu îţi place "ciocolata" :)
RăspundețiȘtergere