Mi-am amintit azi de o întâmplare cu un cuplu prieten. Seară, eu fără pic de chef de ieşit din casă, ei 'haaaaai'. M-au obligat psihologic. M-am enervat şi le-am zis că o să fiu tare antipatic, şi am fost. Toată plimbarea am vorbit cu o fată la telefon. Nu lucruri de amor, doar banalităţi, să treacă vremea. Mai aruncam un ochi şi la cei doi de lângă mine, se observa puţină indignare pe faţa lor. Aproape când am ajuns acasă am terminat conversaţia şi i-am întrebat: "Şi ce mai ziceţi voi?" Întrebare deloc inteligentă şi teribil de sadică.
De atunci s-au lecuit să tragă de mine să fac ceva. Suntem prieteni în continuare :)
Nu ştiu exact de ce mi-am amintit acum de faza respectivă, probabil pentru că e unu mai şi merg la plimbare. De data asta de bunăvoie :) Şi chiar de o să plouă, iau pelerina şi tot merg.
Mi-am mai amintit o întâmplare de dinainte de 1989 legată de "Asta-i viaţa, ăsta-i trai, să trăiască unu mai" Nu ştiu însă dacă-i adevărată.
Unu mai prost ca altul.
frumos din partea ta:))..
RăspundețiȘtergereFrate, poti fi cu adevarat imposibil cateodata :)Adevarat e ca-i naspa sa te forteze cineva sa faci ceva mergand pe ideea 'o sa-ti placa' sau 'ai sa vezi ca o sa fie distractiv' sau alte cazuri in care cei din jur cred ca stiu cam ce vrei tu, dar totusi... poti face si niste compromisuri din cand in cand...
RăspundețiȘtergereAh Neamţule, pai la capitolul ăsta de obicei eu fac compromisurile, dar uneori mi se umple paharul cu atâtea compromisuri, şi se goleşte deodată. :))
RăspundețiȘtergerece-mi place simplitatea cu care scrii. păcat că nu am mereu timp să te citesc.
RăspundețiȘtergererock on! :)