între prieteni; treburi, socoteli

Sunt anumite tipuri de persoane care mă atrag mai mult decât celelalte. La fel e şi în relaţiile de prietenie. Sunt anumite perioade în care vorbesc mai mult cu o persoană anume, schimb mai multe gânduri, idei ca de obicei. La telefon, pe internet, când ne întâlnim şi aşa mai departe. Profităm de orice ocazie ca să ne spunem câte ceva. Apoi intervine ceva nesemnificativ în viaţa mea sau a celuilalt şi se întrerupe lanţul activităţilor. Din momentul ăsta, pe zi ce trece e tot mai greu să restabilesc acea conexiune, până când se pierde de tot. Mă trezesc după aceea ... "şi ce să-i spun?" "despre ce să vorbim?".
De aici se împart două ramuri mari de prieteni. Cei cărora nu le pasă, şi cei care ţin la celălalt. Eu încerc întotdeauna să mă încadrez în cea de-a doua categorie.

Primii, cei nepăsători, nu ţin să ducă relaţia de prietenie în continuare, ci se mulţumesc să-şi găsească altceva 'mai bun' de făcut. Prietenii lor sunt trecători, şi cu cei câţiva prieteni din copilărie se comportă ceva de genul "suntem prieteni şi atât, nu mă bag prea tare în viaţa lui, nici el în a mea, este totul bine".

Cei care ţin de fiecare prieten valoros, ei, cu ăştia e altă socoteală. După ce se întrerupe conexiunea ei tot sunt deschişi, şi încet cu încet se ajunge la o prietenie durabilă, nu în flăcări ca la început, dar o prietenie responsabilă, necondiţionată. Ei se străduiesc să-şi păstreze prieteni în care se pot încrede oricând. Sunt fericit să am şi eu aşa prieteni.