Am citit cartea când eram mai mic şi m-a fascinat foarte tare. Mi-aş fi dorit să fiu şi eu invizibil, hai şi doar pentru o zi. Urmau visele copilăreşti ... mergeam să aud ce spun alţii despre mine când 'nu' sunt acolo, dădeam o raită şi pe la bancă pentru ceva 'bani de buzunar'. Puteam face ce-mi poftea inima, doar că eram singur, nimeni nu mă băga în seamă.
Am mai vrut de atunci să fiu invizibil, nu pentru a-mi satisface anumite metehne, ci pentru a scăpa de responsabilităţi, pentru a fugi de cineva, pentru a dispărea pur şi simplu. Dacă mă gândesc mai bine, chiar pot fi invizibil; metaforic vorbind. Atunci când nu mai ofer nimic, când mă fac una cu mediul înconjurător, sunt invizibil. A fi invizibil implică în mod automat lumina, şi lumina se poate refracta. E ca la avioanele cu tehnologie Stealth. Totul depinde de mediul înconjurător. Mda, la avioane merge, dar la oameni puţin probabil. Ar fi destul de tragic să putem fi cu adevărat invizibili.
Am ajunge nişte umbre atârnate în cuierul singurătăţii.
Gata, nu mai vreau să fiu invizibil. Problemelor, vă aştept la duel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu