Dă-te bă mai încolo

Mi-i imaginez pe ucenicii lui Isus mergând la piaţă să cumpere cele necesare pentru paşte. Încă de la intrare drumul spre intrarea în piaţă este un labirint. Printre maşini, care mai de care mai solide, toate literele alfabetului se află acolo. Un umflat claxonează în neştire deşi el a blocat strada, că vrea să iasă. După infernul din stradă coboară în gheena din piaţă.
Zici că intri într-o vie, ciorchini de oameni stau îngrămădiţi la câte un magazinaş de pe margine să "cumpăr şi eu maică, să avem şi noi ceva pe masă ca ceilalţi, că e păcat de nu". Se pierd ore la cozile pentru bunătăţuri, timpul pierdut fiind îmbunătaţit cu nervi. "Uite şi la mâcâita aia de la casă cum se mişcă", "haideţi doamnă că n-am venit să stau toată ziua aici", "eh, tot e mai bine acum, ştim că putem prinde ceva carne; pe vremea mea stăteam cam degeaba". Intră unul nervos "băăăăăă, care mi-ai blocat maşina?" ... nici un răspuns. "Mă duc să-ţi sparg roata atunci". "Stai că vin şi o dau imediat, nu vezi că stau la coadă?"
În rest, copii plângând după fustele mamelor, nervoase şi ele că bărbatul s-a dus la o 'cinzeacă' mai încolo. Gunoi pe jos cât cuprinde, de la 'pempărşi' la haine rupte, fac atmosfera una demnă de gheenă.

Revin la ucenici. În mijlocul aglomeraţiei zăresc un magazinaş ce nu avea promoţii. "O pâine şi o sticlă cu vin vă rog".
Şi au plecat, simplu, liniştiţi, în urma lor rămânând acelaşi neam credincios datinei de paşte.