Astăzi mi-am amintit de respiraţia urâtă, cu ocazia şederii lângă un amic care atunci când râdea îşi împrăştia savoarea, şi îmi pierea tot cheful de amuzament. Dacă ar fi doar el, nu m-aş plânge. Mai sunt însă şi alţi oameni pe care trebuie să-i suport, şi chiar şi faptul că se urcă în maşină cu mine, atrage un miros specific, nu plăcut. Fără să vreau am ajuns să urăsc respiraţia urâtă. Este un lucru foarte deranjant, şi inevitabil trebuie să iau distanţă.
Acum serios, s-a inventat până şi apa de gură; nu-ţi mai iei un kent seria 8, şi iei un flacon cu preţioasa licoare. Garantez că ţine mai mult decât ţigările.
Ştiu că dau impresia că sunt fiţos, şi am pretenţii, dar n-am ce face, e instinctul.
dap, d'accord!
RăspundețiȘtergereeu am ajuns sa-mi tin respiratia instinctiv in momentul in care cineva ma abordeaza in masina sau pe strada....
ia un spray de gura si cand deschide gura umplei`o ;)) ...
RăspundețiȘtergere* ti`am dat o leapsa...sper ca mai faci asa din cand in gand :)