Pages

marți, 25 august 2009

trist cu criza asta

Sunt două feluri de criză la noi. Poate şi prin alte ţări, nu ştiu.

Primul fel este criza reală. Acolo unde vânzările s-au redus drastic, nu se mai caută produsul respectiv, nu mai sunt comenzi, aşa că oamenii stau degeaba. Şomaj, restructurări, disperare.

Al doilea fel este criza fantomă. Vânzările nu s-au redus, ci dimpotrivă, au crescut, prin urmare oamenii muncesc mai mult. În loc să stimuleze lucrătorii cu ceva în plus la salariu pentru efortul în plus, ei o dau cu criza, şi mai trag la ei 15-20%. Explicaţia e simplă, şi vine de la conducere. "Este criză, vedeţi şi voi că nu sunt lichidităţi". De unde atâta abureală? Adică, eu lucrez mai mult dar sunt plătit mai puţin, şi cu toate astea ar trebui să fiu mulţumit?
Ar putea spune pur şi simplu "Îţi dau salariul minim pe economie dacă vreau, şi te pun să munceşti mai mult, pentru că mă pot lipsi de tine; uite câţi caută de lucru"... dar nu să învoce criza, când de fapt banii vin.
Am văzut mai multe companii cum în afara salariului de bază (pe care se străduiesc să-l ducă la minim), bonusurile şi ce era în plus nu se mai dau oficial, ci în mână pur şi simplu. Şi de aici până la "îţi dau cât vreau", nu este mult.

E trist cum omul lucrător este luat de prost.

3 comentarii:

  1. Pai de ce sa plateasca mai mult pe calitate? Sau de ce sa impulsioneze, cand isi poate 'trage' o masina ultimul tip din banii aia? Sau, in fine, orice alta placere? Romanul va munci oricum, pentru ca sta cu frica in san, se teme de concediere. Si stii si tu cat de greu gasesti un servici in zilele astea. Si atunci, romanul rabda. Ca e obisnuit...

    RăspundețiȘtergere
  2. Unde lucrez se poartă 'criza', până într-o zi (se apropie rapid), când cei de care depinde bunul mers (suntem câţiva) au să plece. În momentul de faţă totul depinde de un singur angajat; tot încercăm să-l convingem să ni se alăture. Când o să fie de acord, o să ne depundem demisia toţi. Atunci conducerea va fi nevoită ori să se trezească la minte, ori să ne semneze demisiile şi jumătate de an să iasă cu profit zero. Ca să ajungă la profitul pe care îl scoatem acum, noilor angajaţi le-ar trebui nu mai puţin de 2 ani.

    RăspundețiȘtergere
  3. asta se intampla pentru ca in sociatatea nostra suntem sclavii creditelor. nu ne permitem sa stam fara job nici macar juma de luna. patronii stiu si lovesc unde doare mai mult. ei profita iar roboteii le mai cumpara un lexus

    RăspundețiȘtergere