Văd aproape în fiecare zi maşini care "uită" să semnalizeze, asta afectând într-o mai mică sau mai mare masură circulaţia din jur. Eu le numesc maşini imprevizibile. Nu şti când au de gând să facă vreo manevră ci doar te pomeneşti că te încurcă. Cam aşa sunt şi unii oameni. Fac lucruri fără avertizare, de la cele mai mici treburi, până la foarte importante. Se încadrează aspectul ăsta şi la comunicare/lipsa comunicării. Reacţia lor este "dar de ce trebuie să-ţi zic ţie ce fac? Lasă că vezi tu în momentul ăla". Şi uite-aşa se creează tensiuni, nervi etc. A "semnaliza" din timp este un gest de perspectivă şi ajută la "fluidizarea" relaţiilor sociale. În caz contrar respectivul se pomeneşte că nimeni nu-l mai ia în seamă, că e roata de la caruţă cu numărul 5 adică opusul celui care tot striga "lupul nene, lupul".
Adevărul adevărat până la urmă este că în mintea lor aşa cred că trebuie procedat şi prin urmare dacă nu vor, nu vor. Le doresc acestor minţi să aibă cât mai des parte de scenarii de genul: Este chemat la două interviuri pentru slujbe de vis, doar că amândouă sunt programate în aceeaşi zi, la aceeaşi oră, astfel trebuind să aleagă între una din ele. Într-un final, bucuros, alege, merge la interviu dar angajatorul nu este acolo. Află că a plecat din localitate şi mai de dimineaţă a angajat pe altcineva în locul lui.
Nu mi s-a întâmplat mie dar oamenii fără semnalizare merită asemenea faze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu