Are legătura cu ce am scris zilele trecute, dar acum mă gândesc la cei care am putea spune că sunt prea buni pentru ceilalţi.
Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, – ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.
Si eu m-am gandit daca suntem generatia care sa suporte asa ceva?
RăspundețiȘtergereAm vazut prea putina violenta reala, prea multa pe ecrane...