Anticipate sau nu, uneori apar anumite situaţii nu neapărat plăcute care dau viitorul apropiat peste cap, îl sucesc şi-l zăpăcesc de nu mai ştie omul ce să facă.
Aici eu i-aş împărţii pe oamenii ăştia în două tabere.
1. Genul care nu caută atât "de ce?" şi "cum a fost posibil?", cât încearcă să găsească o soluţie. Tipul ăsta îşi concentrează atenţia şi timpul ca să meargă înainte chiar dacă în faţa lui sforile par încurcate.
2. Muşterii aceştia cred că sunt leneşi sau greşit motivaţi. Dacă de exemplu - că tot e de actualitate - domnul ics trebuie să ajungă în localitatea igrec la ora zet, şi pe drum îl prinde nemilosul viscol cu zăpadă din belşug astfel încât să nu mai poată continua, ce face ics? De nervi bagă piciorul în acceleraţie astfel încât să se afunde pe bune, apoi începe să se plângă. "De ce am plecat tocmai acum? Prost am fost" ... "Şi ăştia acum s-au gândit să mă cheme la ei, în toiul iernii" etc. De nervi uită şi să sune la autorităţi nicidecum să caute să iasă din locul unde a rămas înţepenit.
Dar acum când mă gândesc mai bine, nu sunt leneşi, cred că ăştia-s din altă categorie pe care nu mai o dezvolt acum. Pentru că ei ar spune "eh, şi ce-i cu asta, ce-o fi o fi, de ce să-mi bat capul?"
E cam tranşantă împărţirea mea, aşa că mai adaug categoria ocazională, când aşa, când altfel. Nu de alta, dar să fiu şi eu mulţumit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu