Pages

sâmbătă, 11 iulie 2009

ring! ring!

Încep să urăsc telefoanele, şi îmi vine să-l arunc pe geam atunci când sună. Primul gând e "cine ce mai vrea de la mine?". Iar scopul apelului ăsta e de obicei.
Bine, nu toate apelurile pe care le primesc sunt fixate pe latura 'dă-mi'; 90% cam asta fac. Doar mă uit la cine sună şi îmi dau seama în mare ce vrea.
Încep cu tipul care foloseşte serviciul "Sună-mă". Pur şi simplu mă lasă perplex. Adică eu să te sun pe banii mei ca tu să-mi ceri alţi bani. Rămân atât de uimit, încât uit să-l sun.

Mai sunt şi alţi pierde-vară mai cu stare. Ei au credit să mă sune să-mi ceară. Doar că ei sunt cei insistenţi. Deşi le zic că nu pot/nu vreau/nu am, atacul continuă cu "hai că o să ţi-i dau mai încolo"; sigur că da.
Un exemplu de mai devreme.

riiiing!
- Da
- Mă auzi? (începe să tuşească)
- Te aud
- Alo? Mă auzi? (probabil n-a auzit când i-am raspuns pentru că tuşea ... acum iar tuşeşte)
Încep să ţip - DA!!!
- Alo? de ce nu zici nimic? (se opreşte tusea)
- Eu te aud; spune.
- Dă-mi şi mie 100 de lei până pe 22.
- Nu am, încă n-am ajuns la bancomat.
- Hai măi că o să ţi-i dau, doar ce crezi.
- Dar NU AM!!! de ce nu înţelegi?
- Mda, bine, mersi.

Într-o zi o să încep să ţin predici la telefon pentru a preîntâmpina eventualele cereri.

Ceva în gen "Auzi? De câte ori ţi-am cerut bani? că am mai mulţi? Sigur că am. De ce oare? M-ai văzut pe mine aruncând cu bani prin bar cum faci tu? Câţi bani fumez eu pe zi? Zero. De câte ori m-ai văzut beat? Nu te poţi aştepta să primeşti ceva, dacă ce ai arunci la gunoi cu o nepăsare fenomenală. Elimină din buget inutilităţile, şi să vezi cum o să ai. Şi atunci, da, chiar o să mă împrumut să-ţi dau, atunci când o să ai o nevoie urgentă. Până atunci eu nu o să-ţi mai alimentez prostia!" Şi Zbang! Telefonul în nas.
Presimt că nu-i departe ziua aia.

Poate am luat-o prea în tragic, mai ales că nu sunt sunat foarte des, iar 60% din apeluri sunt în interes de servici.

7 comentarii:

  1. Sfatul meu? E un banc.

    Itic, dormi?
    nu...
    Da-mi si mie 100 de lei...
    dorm...dorm...dorm...

    Sper ca m-am facut inteles. Am avut 'amici' din astia. Acum nu mai am. Se numeste CURATENIE! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitări Neamţule! La mine acum e perioada în care îmi sortez apropiaţii. O să fiu bine.

    RăspundețiȘtergere
  3. oamenii nu inteleg ca a avea un prieten nu inseamna doar "alo, da si mie 100 lei"...si mai rau e ca nu inteleg raspunsul "nu am"....e logic...si mai poate exista "nu vreau"...prieteni fiind ar trebui sa inteleaga...so...da, cel mai bine e sa faci curatenie...:d

    RăspundețiȘtergere
  4. prietenul la nevoie se cunoaste :))

    RăspundețiȘtergere
  5. imi place articolul :)
    Vrei ca blogul tau sa apara in acest director de bloguri? http://directordebloguri.blogspot.com/
    Daca da, trimite un mesaj cu titlul, descrierea si linkul blogului/blogurilor tale pe directordebloguri@gmail.com Mersi Hannah

    RăspundețiȘtergere
  6. hei...banii pe care- mincesti tu sunt banii tai. prieteniile se strica din cauza banilor. si em imprumutat si am ramas cu buza umflata de atatea ori. in timp ceu imi faceam economie la tot ca sa am de benzina eu imprumutam pe altii ca sa-si ia adidasi si 0 inapoi. invata sa spui nu am, nu pot, imi pare rau....o sa fie mult mai ok
    macar daca n-o sa ai, n-o sa mai fie vina altora

    RăspundețiȘtergere