Povestea pianului

Te-ai întrebat vreodată cum funcţionează un pian? ce îl face să sune aşa frumos?
Clapele pe care apeşi sunt legate la ciocănele învelite în pâslă, iar aceste ciocănele lovesc în nişte corzi metalice care au anumite dimensiuni, în funcţie de notă. Corzile în sine nu produc sunet aproape deloc. Ceea ce auzi este produsul amplificării corzilor în placa de rezonanţă. Fără placa de rezonanţă nu ar exista pian.

Ceva de genul ăsta poate fi viaţa ta. Poţi avea clapele din cel mai scump fildeş, poţi avea corzile cele mai lungi, din materialul cel mai bun, poţi să şti cânta ca nimeni altul. Cu toate astea dacă nu ai placa de rezonanţă, acel CEVA care să formeze sunetul, să amplifice tot ce cânţi, eşti inutil.
Poţi să le ai pe toate astea, dar uneori te mai dezacordezi. Ce e de făcut aici? poţi cânta dezacordat, sau poţi fi acordat, dar asta doare. Cineva te va supune la presiuni, te va întinde, te va destinde, până când sunetele tale vor ieşi curate, fără urme de murdărie.
Atunci poţi cânta din nou.