Pages

marți, 24 august 2010

Mi-aş dori ...

... să nu mai îmi fie atât de greu, mi-aş dori să ne fi păstrat inocenţa de atunci. Cât de frumos era şi cât de parşiv ne-am contaminat cu urâciunea lumii ăsteia. Cât de frumos ar fi fost daca acum, în loc să ne bântuie remuşcări, am fi fost fericiţi fără rezerve. Cât de jos suntem noi, oamenii, când vine vorba de a ne păstra integri. Cât de bine ar fi fost dacă nu am fi alunecat. Nu prea tare, adevărat, dar destul cât să rămână o pată, iar ăstea nu se spală, eventual se închid undeva adânc, ca să ne aducem cât mai puţin aminte.

Cât de ... cât de ...

Ar fi mai mulţe, dar nu are rost. Nu vreau să fiu o persoană care se hrăneşte din amintiri. Nu vreau să-mi fac inima amară din cauza trecutului. Sunt chiar hotărât să privesc înainte şi să fac toate lucrurile cât mai bine.
Totuşi, da, umbrele se mai abat din când în când.
Ce ştiu cu siguranţă, e că nu e bine să am trecutul în faţa ochilor, nu îl las să mă afecteze. De aceea mă descarc, vreau să-l arunc înapoia mea, vreau să merg cu faţa, nu cu spatele.

Sunt optimist şi ştiu că viaţa mă va surprinde într-un mod plăcut.

miercuri, 18 august 2010

despre dragoste ...

"True love is like ghosts, which everyone talks about and few have seen."

duminică, 15 august 2010

noul tip de manelişti

Arată cam la fel, tot şmecheri sunt, cu maşini bazate, muşchi cât cuprinde, cefe late. Doar că specimenul ăsta ascultă hip-hop. Genul de muzică diferă, în rest comportamentul se aseamănă foarte mult. Nesimţiţi, orgolioşi, fiţe la greu.

Până la urmă au să se infiltreze în toate genurile muzicale.

joi, 12 august 2010

pe un portativ ...

... stătea ea, sărăcuţa, singură. Sau aşa credea, până se uită în jur.

Şi-a început existenţa datorită unei licăriri a materiei cenuşii. A prins contur, nu ştia ce este până ce nu s-a uitat în jur la surorile ei. Unele erau la fel, altele mai aveau ceva în plus sau în minus. Unele mai 'dolofane', mai stăpâne pe situaţie, altele mai vioi, nu stăteau prea mult la vorbe.
Domnişoara despre care scriu nu era nici prea grea, nici prea uşoară, ci medie. Repet că nu şi-ar fi dat seama cât de medie e, dacă nu ar fi privit în jur.

Stătea şi se întreba de ce anume a fost pusă acolo, în postura aceea, în intervalul acela. Ştia că are un scop, simţea asta din toată forma ei ovală. Mai ştia că într-un fel este legată de cele din jur şi deşi avea fiecare rolul ei aparte, toate formau ceva miraculos.

A stat personajul meu împreună cu celelalte la întuneric, până când sosi şi ziua în care farmecul lor avea sa fie cunoscut. Din clipa când au văzut lumina, şi-au dat seama că fenomenul aşteptat avea să se întâmple. În timp ce se fac ultimele pregătiri pentru performanţa lor, aproape că tremura sărăcuţa de emoţie. Era să sară din rând, să fugă de teamă că poate nu o să fie pe măsura aşteptărilor, dar nu avu curaj.

Începu şi performanţa lor. Ştia că şi primele surate au emoţii, dar, printr-un susur liniştit, şi-au făcut treaba. Astfel a căpătat încredere şi, pe măsură ce rândul i se apropia, emoţia nu dispăru, dar era mai sigură pe ea. Când, în sfârşit îi veni rândul, explodă din tot lăuntrul ei, lumina deveni mai albă că niciodată, culori infinite îi zburau prin faţă. Universul i se deschise, toate privirile erau îndreptate spre ea. S-a descurcat admirabil.

Deşi nu tinuse decât o clipă, în interiorul ei simţi că a fost o eternitate. Şi-a atins menirea, în felul acesta revărsări de bucurie luminându-i întreaga existenţă.

Era fericită, sărăcuţa notă.

joi, 5 august 2010

"trimite mai departe"

Începe să mă enerveze şantajul de la sfârşitul anumitor mesaje pe care le primesc prin e-mail. Cică "dacă te-a impresionat/încurajat/ajutat, trimite mai departe şi tu". Ca să nu mai zic de idioţenia gen "jur că n-ai inimă dacă nu trimiţi". Ete fleoşc!
Sunt pornit pe asta pentru că mai devreme am primit un e-mail chiar frumos şi încurajant, dar mi-a pierit tot cheful să-l dau mai departe când am văzut "îndemnul" de la final.

Dacă o să vreau, o să îl trimit. Dacă nu, nu îl trimit. Nu înseamnă că, vezi Doamne, am o inimă de piatră sau, mai teroare, că o să-mi meargă rău 10 ani de acum încolo, că mă va părăsi iubita, pisica mă va muşca de fund etc.