nu înjur, dar ...

Zilele ăstea, săptămânile acestea îmi vin tot mai des în minte câteva cuvinte celebre pe care nu se cade să le spui într-o societate decentă. Văzând ştirile de pe internet, auzind tot felul de păreri, soluţii la actuala criză, primele cuvinte ce îşi fac apariţia sunt "what the fuck?". Nu are corepondent în româneşte, exprimă perfect sentimentul meu şi cred că al multor cetăţeni.
Eu sunt calm, am anumite principii non-violente; mă gândesc însă la cei care sunt altfel decât mine. Oare ei cât mai rezistă? Când o să fie răbufnirea? Pentru că este evident că o să fie. Asta pentru că românul a ajuns preşul propriilor conducători şi nu sunt deloc subiectiv. Este realitatea demonstrată. Este fapt.

Oameni şi Maşini - motorul

Azi e ziua motorului. Un motor funcţionează mult şi bine dacă îi sunt asigurate anumite condiţii. Viaţa lui propriu-zisă începe cu perioada de rodaj, atunci când nu este indicat a se depaşi o anumită turaţie, mai pe scurt, solicitarea lui să se facă progresiv. La fel şi cu oamenii. Când sunt tineri, oamenii tind să folosească toată puterea de care dispun dintr-o dată, fără pregătire, fără să o ia uşor. Nu doar fizic, intelectul este şi el afectat. Deşi e probabil să nu se vadă/simtă efecte de uzură imediate, anumite piese îşi pierd proprietăţile originale, nu mai dau randamentul optim în condiţii extreme. Rodajul este cea mai importantă parte a vieţii motorului, pentru că defineşte cum se va comporta el la 'maturitate' şi este ireversibil. Nu-l poţi face de două ori. Rodajul şi întreţinerea corectă determină în mare masură dacă motorul te va lăsa sau nu la greu.

Un alt aspect de care vreau să amintesc este diferenţa dintre puterea/tipul motoarelor. Fiecare este construit pentru un anumit scop. Unele sunt de autoturisme, motoare lejere, silenţioase. Altele sunt industriale, tractoare, utilaje agabaritice, vapoare etc. Nu poţi pune un motor de Logan să tragă brazde pe câmp, tot aşa cum nici nu-ţi poţi urca familia într-un excavator să mergeţi în turul României. Dacă îi pui pe acei oameni care-s construiţi cu "motor de autoturism" la "tras brazde" rezultatul va fi că au să clacheze. Problema e nu dacă îi pui ci ei înşişi îşi impun "dacă el poate, eu de ce să nu pot?". Afirmaţia este valabilă atunci când cei doi sunt construiţi asemănător.
Lucrul fain este că în final motorul de 500 de cai putere nu este mai important decât cel de 70. Deşi au nevoie de întreţinere diferită, fiecare are rolul lui, şi până la urmă depind unul de celălalt.

Am ajuns şi la sfârşitul vieţii motorului. Nu mai îl simţi la fel de sprinten, productivitate scăzută. Trebuie întreţinut mai atent, se defectează mai uşor. Într-un final da, toate motoarele cedează. Timpul şi uzura îşi pun amprenta pe fiecare componentă. Lucrul acesta nu poate fi oprit, ci doar prelungit prin întreţinerea corespunzătoare.


Am lăsat la urmă acele motoare , cum să le zic, îmi este cam teamă să le zic "motoare cu defecte din fabricaţie". Deşi din punct de vedere logic, practic, acele motoare trebuiesc casate imediat, fără a fi folosite, din punct de vedere uman, moral, ele doar au nevoie de o îngrijire specială. Dau un randament mai scăzut, pornesc mai greu şi nu oferă puterea pentru care au fost concepute. Este totuşi un lucru pe care mulţi îl ignoră. "Nimic nu se pierde", am auzit demult cuvintele acestea şi m-au impresionat destul de mult. Într-adevăr motorul nu este cum a fost prototipul, dar dacă se aruncă, toate acele materiale se vor pierde, tot acel timp va fi fără folos, toată oboseala va fi pentru nimic.
Nu încurăjam producţia motoarelor de felul ăsta, dar nici nu le aruncăm.
În România se cam aruncă, orfelinatele sunt pline.

Oameni şi Maşini - semnalizarea

Văd aproape în fiecare zi maşini care "uită" să semnalizeze, asta afectând într-o mai mică sau mai mare masură circulaţia din jur. Eu le numesc maşini imprevizibile. Nu şti când au de gând să facă vreo manevră ci doar te pomeneşti că te încurcă. Cam aşa sunt şi unii oameni. Fac lucruri fără avertizare, de la cele mai mici treburi, până la foarte importante. Se încadrează aspectul ăsta şi la comunicare/lipsa comunicării. Reacţia lor este "dar de ce trebuie să-ţi zic ţie ce fac? Lasă că vezi tu în momentul ăla". Şi uite-aşa se creează tensiuni, nervi etc. A "semnaliza" din timp este un gest de perspectivă şi ajută la "fluidizarea" relaţiilor sociale. În caz contrar respectivul se pomeneşte că nimeni nu-l mai ia în seamă, că e roata de la caruţă cu numărul 5 adică opusul celui care tot striga "lupul nene, lupul".

Adevărul adevărat până la urmă este că în mintea lor aşa cred că trebuie procedat şi prin urmare dacă nu vor, nu vor. Le doresc acestor minţi să aibă cât mai des parte de scenarii de genul: Este chemat la două interviuri pentru slujbe de vis, doar că amândouă sunt programate în aceeaşi zi, la aceeaşi oră, astfel trebuind să aleagă între una din ele. Într-un final, bucuros, alege, merge la interviu dar angajatorul nu este acolo. Află că a plecat din localitate şi mai de dimineaţă a angajat pe altcineva în locul lui.
Nu mi s-a întâmplat mie dar oamenii fără semnalizare merită asemenea faze.