meditaţie

Are legătura cu ce am scris zilele trecute, dar acum mă gândesc la cei care am putea spune că sunt prea buni pentru ceilalţi.

Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, – ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.

creştinismul în boxa acuzaţilor

Te invit creştine să dau socoteală de ce faci, ce-ai facut şi ce vei face. Te chem să-mi arăţi că religia creştină este cea adevărată. Te chem Pavele să arăţi cum "schilodească-se odată cei ce vă tulbură" te face urmaş al lui Hristos.

Câţi 'păgâni' n-au murit ucişi de creştini pentru că n-au vrut să adere la acest curent. Multe dintre aceste victime fiind persoane mai drepte, mai miloase decât călăii lor. Câţi conducători creştini au acţionat mânaţi de orgoliul şi setea de putere; setea de a dovedi că ei au dreptate, şi că au un cuvânt de spus în univers. Cât de puţin învaţă omul din istorie. Creştinii mai demult, după ce au scăpat de persecuţie, ce au făcut? Au devenit persecutori. Spune-mi sfântule creştin, cu ce ai fost mai bun decât cei care te-au lovit pe tine?
Măcar dacă ai fi luat aminte la Dumnezeu, în care spui că îţi pui încrederea. Le-a spus evreilor să aibă milă de străini, pentru că şi ei au fost străini în Egipt. Le-a mai spus, nu pot sa cred, să-şi iubească duşmanii. A zis asta însuşi Hristos, din care vine numele creştin. Şi nu a spus asta cu două săptămâni în urmă, ci cu aproape două mii de ani în urmă, aşa că dragule creştin, eşti ipocrit.

Spui că nu eşti? Atunci zi-mi, nu erai tu acolo când în numele crucii ai masacrat copii, femei, bătrâni? De ce? De ce ai ignorat porunca Celui în numele căruia ai mers? Pentru că nu eşti doar ipocrit, ci şi ignorant. În toată mândria blestemată ai pus mâna pe sabie ca să aduci lumea la 'dreapta credinţă'. Ruşine să-ţi fie.

Ruşine să-ţi fie şi pentru că deşi 'crezi' în egalitatea tuturor oamenilor, totuşi n-ai ezitat să înrobeşti oamenii săraci şi să-i pui la jug pentru a munci sfertul de Românie ce-l deţineai. A trebuit să vină Cuza ca să-ţi domolească pornirile avare.

Să mai zic şi de altele? Te vâd îngramădit tot mai mult în colţ, tremurând. De cine ţi-e frică acum? Nu mai eşti persecutat. Poate ţi-e teamă că Dumnezeul pe care l-ai ignorat te va pedepsi?

Nici nu mă mir de ce a spus Isus "Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?"

Nu ştiu ce să zic. Ştiu doar că te-ai făcut de ruşine. Din păcate pentru tine văd că şi acum te doare-n cot. În fiecare zi îţi observ indiferenţa, mândria şi cruzimea, şi îmi pare rău pentru tine. Pentru că nu înţelegi de fapt, ce este viaţa pe care o ai nu ştii de unde, şi pe care o vei pierde nu ştii când.

când se iveşte vreo problemă

Anticipate sau nu, uneori apar anumite situaţii nu neapărat plăcute care dau viitorul apropiat peste cap, îl sucesc şi-l zăpăcesc de nu mai ştie omul ce să facă.
Aici eu i-aş împărţii pe oamenii ăştia în două tabere.

1. Genul care nu caută atât "de ce?" şi "cum a fost posibil?", cât încearcă să găsească o soluţie. Tipul ăsta îşi concentrează atenţia şi timpul ca să meargă înainte chiar dacă în faţa lui sforile par încurcate.

2. Muşterii aceştia cred că sunt leneşi sau greşit motivaţi. Dacă de exemplu - că tot e de actualitate - domnul ics trebuie să ajungă în localitatea igrec la ora zet, şi pe drum îl prinde nemilosul viscol cu zăpadă din belşug astfel încât să nu mai poată continua, ce face ics? De nervi bagă piciorul în acceleraţie astfel încât să se afunde pe bune, apoi începe să se plângă. "De ce am plecat tocmai acum? Prost am fost" ... "Şi ăştia acum s-au gândit să mă cheme la ei, în toiul iernii" etc. De nervi uită şi să sune la autorităţi nicidecum să caute să iasă din locul unde a rămas înţepenit.
Dar acum când mă gândesc mai bine, nu sunt leneşi, cred că ăştia-s din altă categorie pe care nu mai o dezvolt acum. Pentru că ei ar spune "eh, şi ce-i cu asta, ce-o fi o fi, de ce să-mi bat capul?"

E cam tranşantă împărţirea mea, aşa că mai adaug categoria ocazională, când aşa, când altfel. Nu de alta, dar să fiu şi eu mulţumit.

a fi sau a nu fi ... nervos

Sunt un flegmatic total. Totuşi mi-am propus eu aşa, cu ceva timp în urmă, să devin mai coleric. Mai vorbăreţ, mai prietenos, cu gândurile prin nori, fără atât de multe grijuri pe cap. Într-un cuvânt, să fiu mai relaxat.

Toate bune şi frumoase, nu mi-a fost greu să mă adaptez, că doar am şi eu ca alţii un cârd întreg de prostii ce-mi trec prin tărtăcuţă. Doar că azi am realizat că o dată cu spiritul ăsta jovial, mă şi enervez mai repede. Imediat îmi sare muştarul, piperul, şi toate cele. Şi în loc să mă calmez cuminte, să mă retrag în colţul meu să-mi plâng viaţa crudă şi nemiloasă ce tocmai a dat peste mine, ce fac eu? Reacţionez imediat, mă uit urât, îmi arăt nervii prin acţiuni.

Ce să fac eu acum? Înainte parcă aveam mai multă stăpânire de sine, în mod sigur ştiu că nu mă enervam atât de repede.

Nu m-aş fi gândit la problema asta dacă nu mi-ar fi sărit în ochi consecinţele anumitor acţiuni pe care le-aş provoca în momentele 'roşii'. Sunt destul de uşurat că mi-am dat seama de asta până nu am provocat ceva daune.

E un Dumnezeu acolo sus, şi se pare că mă trage de mânecă.
Frumos. Doar că dacă-s prost şi nu iau aminte, o să fie doar vina mea.

Rămâne de văzut.